Dialogul teologic ar putea fi compromis de declaraţiile Sinodului rus
27.02.2014, Roma (Catholica) - Dialogul teologic dintre Biserica Catolică şi Bisericile Ortodoxe, lansat cu scopul de a realiza comuniunea sacramentală deplină, riscă să se blocheze permanent. Şi unul dintre principalele motive pentru aceasta par a-l constitui diviziunile intra-ortodoxe şi acele cercuri influente ale ortodoxiei – mai ales Patriarhia Moscovei – care refuză să recunoască în vreun fel un primat universal, fondat pe o tradiţie canonică şi eclezială comună. Avertismentul a fost lansat de Mitropolitul Ioannis Zizioulas de Pergamon, membru al Sinodului Patriarhiei Ecumenice de Constantinopol, co-preşedinte al Comisiei Internaţionale Mixte pentru Dialog Teologic între Biserica Catolică şi Bisericile Ortodoxe.
Mitropolitul Zizioulas, pe care mulţi îl consideră a fi cel mai mare teolog creştin în viaţă (viziunea sa despre „ecleziologia euharistică” fiind apreciată atât de Papa Francisc cât şi de predecesorul său, Papa Benedict al XVI-lea) îşi pune speranţa în iminenta întâlnire dintre actualul Episcop al Romei şi Patriarhul ecumenic Bartolomeu, de la Ierusalim, din luna mai. Pentru el unitatea creştinilor este mult mai mult decât o alianţă între Ierarhii Bisericii pentru a forma un „front comun” în problemele legate de etică şi de sexualitate. Între timp, citim într-un material publicat de Vatican Insider, în Europa orientală direcţia în care merge criza din Ucraina pune din nou în discuţie controlul pe care Patriarhia Moscovei îl exercită asupra majorităţii parohiilor ortodoxe din Ucraina.
– Întâlnirea dintre Papa şi Patriarh, la Ierusalim, se apropie. Ce putem aştepta de la această întâlnire?
– Va fi un eveniment foarte important. Intenţia este de a aniversa întâlnirea dintre Papa Paul al VI-lea şi Patriarhul Athenagoras, de acum 50 de ani, prima întâlnire dintre un Papă şi un Patriarh ecumenic de după schismă. Îmbrăţişarea dintre ei a stârnit speranţa de a se ajunge rapid la o unitate între catolici şi ortodocşi. Acest lucru nu s-a realizat încă. Dar este important să arătăm lumii că mergem în continuare cu răbdare şi hotărâre spre unitate. Suntem pe drum. Nu ne-am oprit. Acesta este motivul pentru care viitoarea întâlnire dintre Papa Francisc şi Patriarhul Bartolomeu, la Ierusalim, nu va fi doar un act aniversar, care priveşte spre trecut, ci şi o uşă care se deschide spre viitor.
– La un an de la alegerea sa, care este impresia principală a credincioşilor ortodocşi şi a liderilor Bisericilor Ortodoxe legat de Papa Francisc?
– Papa Francisc ne-a surprins pe toţi într-un mod pozitiv, datorită stilului său, temperamentul său, smereniei sale şi, de asemenea, datorită faptului că acţiunile asumate ca Papă ar putea aduce mai aproape Biserica Catolică şi Bisericile Ortodoxe. Ortodocşii l-au considerat întotdeauna în esenţă pe Papa ca Episcop al Romei. Şi Papa Francisc face referinţă de multe ori la acest titlu ca fiind acela care îi permite să îşi exercite slujirea. În trecut, ortodocşii îl percepeau pe Papa ca pe o figură care se pune pe un piedestal şi papalitatea ca pe o formă de imperialism bisericesc. Credeau că intenţia Papei era să îi subjuge şi să exercite autoritatea asupra lor. Acum există multe semne care indică în direcţia opusă. De exemplu, Papa a subliniat în mai multe ocazii că Biserica Catolică poate învăţa de la Biserica Ortodoxă atunci când vine vorba de sinodalitate şi de natura sinodală a Bisericii.
– Are legătură aceasta cu crearea Consiliului celor opt Cardinali şi noul dinamism dat Sinodului Episcopilor?
– Da, acestea sunt decizii importante. Unii înţeleg greşit sinodalitatea, prezentând-o ca o aplicare a unor metode politice lumeşti la viaţa Bisericii. Dar dialogul teologic dintre Biserica Catolică şi Bisericile Ortodoxe a stabilit cu claritate modul corect în care trebuie să fie înţeleasă sinodalitatea. În documentul de la Ravenna din 2007, am recunoscut că primatul este necesar şi este adânc înrădăcinat în tradiţia canonică a Bisericii. Acesta nu este doar un element „organizatoric” umane. Trebuie să fie înţeles şi exercitat întotdeauna în contextul sinodalităţii. Biserica este mereu un Sinod şi în Sinod există întotdeauna un protos, un numărul unu, un primat. Acest lucru nu înseamnă o pătrundere în Biserică a gândirii seculare legate de democraţie sau de monarhie. Este vorba numai despre teologie. Derivă din credinţa noastră în Preasfânta Treime. Încă de la bun început, în tradiţia Bisericii se găsesc canoane care declară următoarele: în Biserică nu există niciodată un Primus fără Sinod şi nu există niciodată un Sinod fără un Primus. Armonia dintre Primus şi Sinod este un dar al Duhului Sfânt. Aceasta a fost ecleziologia noastră chiar de la început.
– Patriarhia Moscovei a respins recent concluziile documentului Ravenna menţionat de Dvs. Aţi citit declaraţia Bisericii ruse?
– Da, am citit-o. În numele meu şi al Patriarhiei Ecumenice pot să spun că nu suntem de acord cu acest document. Acesta susţine că primatul există şi are fundament teologic la nivelul local şi regional al Bisericii, dar nu la nivel universal. Şi nu este explicată motivaţia acestei excluderi a nivelului universal. Noi ştim care este motivul real pentru această poziţie: ei vor să nege că în Biserica Ortodoxă, după schismă, a existat un primat exercitat la nivel universal de Patriarhia ecumenică. Pentru aceasta, ei resping şi posibilitatea recunoaşterii rolului Papei ca primat universal într-un mod să fie acceptabil şi pentru Bisericile Ortodoxe. În documentul de la Ravenna am reuşit să ajungem la un consens cu privire tocmai la această problemă: am recunoscut că în Biserică primatul este exercitat întotdeauna pe trei niveluri: local, regional şi universal.
– Diviziunile din interiorul ortodoxiei pot compromite dialogul ecumenic?
– Mă tem că vor fi probleme. În special pentru că poziţia Patriarhiei Moscovei are autoritatea unei declaraţii a Sinodului. Nu sunt poziţii exprimate de persoane individuale, de către Mitropolitul Hilarion sau de către Patriarhul Kirill. Cu o declaraţie de genul acesta devine dificil să aibă loc un schimb de opinii, şi tocmai aceasta ar fi dialogul. Imaginaţi-vă că fiecare Biserică Ortodoxă ar intra în dialog cu Biserica Catolică după ce a făcut propriile declaraţii sinodale pe tema primatului, care este tocmai tema în centrul discuţiei: ar însemna că nu mai este loc pentru discuţii şi că dialogul s-a încheiat. Pasul făcut de Patriarhia Moscovei ar putea avea consecinţe foarte negative. Ar putea duce, în fapt, la sfârşitul dialogului teologic dintre Biserica Catolică şi Bisericile Ortodoxe, care a fost lansat cu scopul de a depăşi obstacolele ce stau în calea comuniunii depline. Sper că acest lucru nu se va întâmpla.
– Este convocată în luna martie adunarea tuturor întâistătătorilor Bisericilor Ortodoxe. Va fi un moment de clarificări?
– Trebuie să discutăm mai întâi aspecte intra-ortodoxe şi în legătură cu marele Sinod pan-ortodox. Lucrările de pregătire pentru acesta au început în urmă cu mai mulţi ani, iar evenimentul s-ar putea desfăşura anul viitor. Sper că se va discuta şi despre dialogul ecumenic, dacă nu oficial, atunci cel puţin în privat. Doresc să îl întreb pe Patriarhul Moscovei dacă este conştient de consecinţele pasului făcut. Poate nu şi-a dat seama cât de catastrofic ar putea fi pentru dialog.
– Papa Francisc spune că cel mai mare pericol pentru Biserică este acela de a fi auto-referenţială. Dumneavoastră, acum mult timp, aţi descris „auto-satisfacţia narcisistă” care a contaminat multe cercuri ecleziale. De ce este introversiunea eclezială atât de insidioasă?
– Dacă Biserica este auto-centrată şi aplecată asupra ei, va muri. Pentru că Biserica există pentru lume, nu pentru sine. Biserica primeşte lumina sa de la Cristos, după cum luna primeşte lumina sa de la soare. Dar lumina reflectată de Biserică nu este pentru sine: este pentru lume, pentru viaţa lumii. Văd în schimb acum în multe cercuri ecleziale chiar ispita de a pune Biserica împotriva lumii pline de păcat şi a oamenilor păcătoşi. Dar Isus a mâncat cu păcătoşii. I-a îmbrăţişat. Biserica este chemată să ofere lumii aceeaşi dragoste şi iertare, şi nu o ideologie învăluită în cuvinte creştine.
