Scrierile nearse ale Papei Ioan Paul al II-lea vorbesc despre profunzimea Treimii

13.03.2014, Vatican (Catholica) - Notiţele personale ale Papei Ioan Paul al II-lea publicate de către fostul său secretar personal, Cardinalul Stanislaw Dziwisz – căruia defunctul Suveran Pontif i-a cerut să le ardă -, dezvăluie profunzimea cunoaşterii pe care o avea Fericitul Papă despre misterul Preasfintei Treimi. Intitulată „Sunt atât de mult în mâinile lui Dumnezeu: Înregistrări personale 1962-2003 „, cartea a fost publicată de către Editura Znak din Cracovia, în 12 februarie 2014, şi conţine 639 de pagini de meditaţii şi câteva fotografii şi scanări ale paginilor din două dintre caietele Papei, unul început în 1962 şi altul în 1985, ambele fiind publicate în Italia de către Arhidieceza de Milano.

Într-unul dintre caiete, Pontiful a scris despre identitatea Preasfintei Treimi în trei meditaţii diferite, una concentrându-se pe Dumnezeu Tatăl, una pe Fiul şi o alta pe Duhul Sfânt. „Analogia a paternităţii care ne este dată în lumea creată se realizează în moduri diferite şi, în acelaşi timp, este foarte slabă şi disproporţionată în comparaţie cu această realitate a ‘Tatălui’ în Dumnezeu”, a scris viitorul sfânt al Bisericii. „Dumnezeu în unele moduri identifică cu Tatăl, şi, în acelaşi timp, depăşeşte tot ceea ce putem gândi cu privire la subiectul ‘tată’ în dimensiunea creaturilor, în special în dimensiunea realităţii umane”.

Un tată, a continuat el, „este cineva care dă viaţă, care transmite umanitatea şi care condiţionează dezvoltarea acesteia, care este un punct de referinţă pentru un copil”. Pontiful a reflectat asupra faptului că misterul lui Dumnezeu „este dincolo de toate” şi că „poate fi explicat printr-o referinţă: aceea la Cristos”. „În misiunea lui Cristos în lume, Tatăl ascunde complet ‘Absolutul’, deşi, în acelaşi timp, îl absoarbe într-un anumit fel”. Apoi el a subliniat că, dacă o persoană este capabilă să se gândească la Dumnezeu în termeni de „Absolut” şi „înălţimea existenţei”, acest lucru este posibil doar „cu condiţia să accepte, după Cristos, adevărul despre iubire. În afara ‘misterului Tatălui’, nu există o evoluţie a omului în adevăr şi iubire”.

Referindu-se la figura lui Dumnezeu Fiul într-o altă notă personală, Fericitul Papă Ioan Paul al II-lea a amintit cuvintele lui Isus atunci când a spus: „Cine m-a văzut pe Mine, l-a văzut pe Tatăl” şi „Eu şi Tatăl una suntem”. „Aceste cuvinte sunt cheia meditaţiei”, a afirmat el, observând că „Fiul apare ca o ‘vizibilitate’ a Tatălui, nu doar ca Imaginea Sa invizibilă care este Cuvântul Consubstanţial, ci şi ca ‘revelarea’ Lui în istoria omenirii, în care intră devenind Om”. „În această apropiere supremă faţă de om, de omenire, de istorie, Isus” acţionează „mai presus de toate ca şi consubstanţial cu Tatăl”, a reflectat Papa, atrăgând atenţia asupra „modului desăvârşit” în care Persoana Fiului a intrat în istoria umană.

Reflectând asupra Duhului Sfânt într-o a treia meditaţie, Papa Ioan Paul al II-lea a arătat că „Dumnezeu este spirit” şi că toţi cei care îi aduc cult o fac „în spirit şi în adevăr”. „Această realitate este în acelaşi timp ‘pur’ spirituală şi ‘pur’ personală”, a reflectat el, observând că „Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt sunt spirit”. Evidenţiind faptul că „Duhul pătrunde totul”, inclusiv „adâncurile lui Dumnezeu”, Fericitul Ioan Paul al II-lea a explicat că „ştim că El este Sfânt, că este o Persoană, aşa cum sunt Tatăl şi Fiul. Noi ştim că El ‘purcede’ de la Tatăl şi de la Fiul ca Iubire. Dumnezeu este iubire. Duhul Sfânt este iubirea Tatălui şi a Fiului. De aceea, El este ‘Sfânt’, pentru că sfinţenia este iubire.”

În meditaţia sa, Pontiful a continuat să explice că „dăruirea reciprocă dintre Tatăl şi Fiul în Duhul Sfânt… este un mister complet al credinţei”. Observând că „Duhul Sfânt este un ‘Dumnezeu ascuns’ (Deus absconditus)”, Pontiful a scris: „Dacă El este darul intern prin care sunt uniţi Tatăl şi Fiul, în mod special El a fost revelat omului ca un dar. Cu preţul pătimirii şi morţii Fiului”, Duhul Sfânt devine „un dar pentru suflete”, a declarat el, subliniind că „iubirea lui Dumnezeu a fost revărsată în inimile noastre prin Duhul Sfânt care ne este dat” ca dar, şi care ne dezvăluie atât adevărul cât şi iubirea.