Simpozion omagial dedicat pr. Ion M. Gârleanu OFMConv
18.03.2014, Oradea (Catholica) - La iniţiativa preoţilor şi a terţiarilor franciscani de la Mănăstirea Maica Domnului din Oradea, în ziua de 15 martie 2014 a avut loc la Seminarul teologic greco-catolic din Oradea Simpozionul omagial dedicat personalităţii pr. Ion M. Gârleanu OFMConv (22 mai 1892 – 15 martie 1944). Părintele a fost frate franciscan, preot şi paroh, poet şi scriitor, traducător din limba franceză, ctitor de biserici, spiritual al Seminarului greco-catolic, membru ordinar şi spiritual al Societăţii de lectură „Ioan Gură de Aur”, prieten al copiilor şi al săracilor, iubitor şi promotor al devoţiunii la Inima lui Isus şi a Mariei. Viaţa lui pământească, relativ scurtă, a fost o oglindire a zelului şi a abnegaţiei sale pastorale, dar şi a înclinaţiei sale spre nesfârşitul univers al culturii în general şi al literaturii în special.
Simpozionul i-a avut ca invitaţi pe PS Virgil Bercea, Episcop greco-catolic de Oradea; pr. Iosif Bisoc OFMConv, din Roman; pr. Alexandru Chivari, paroh în Calea Mare şi Gruilung; Ioan Moldovan, critic literar şi director la Revista Familia din Oradea; Vasile Dumitraş – franciscan terţiar din Oradea. Moderatorul simpozionului a fost pr. Mihai Vătămănelu OFMConv, paroh la biserica Mănăstirii Franciscane Maica Domnului din Oradea, aflăm de pe EGCO.ro.
În cuvântul său, pr. Iosif Bisoc a evocat personalitatea pr. Ion M. Gârleanu, care la 20 de ani îmbrăţişa spiritualitatea franciscană intrând în Seminarul franciscan de la Hălăuceşti, urmând ca pe 15 august 1922 să fie hirotonit preot la Assisi, în Italia. După câţiva ani, din iniţiativa PS Traian Frenţiu, a început în Transilvania activitatea misionară a fraţilor franciscani, prezenţa acestora în ritul greco-catolic având o frumoasă şi rapidă evoluţie. Urmându-şi chemarea şi misiunea franciscană, pr. Ion Gârleanu a ajuns în anul 1929 în Eparhia de Oradea, unde a ridicat biserica din Gruilung, consacrată de Episcopul Valeriu Traian Frenţiu la 19 octombrie 1930. În activitatea pastorală parohială, după Drăgeşti, Gruilung, Dicăneşti şi Calea Mare, pr. Gârleanu a primit oficiul de paroh II al Catedralei din Oradea şi apoi paroh la Beiuş.
Pr. Gârleanu s-a dedicat cu deosebit elan atât activităţii de paroh al Catedralei (1931-1937), cât şi activităţii de duhovnic al studenţilor şi elevilor. Cei care l-au cunoscut l-au numit „Fericitul Ieremia Valahul al nostru”, deoarece, în timpurile grele ale celui de-al II-lea război mondial, îl vedeau mergând din casă în casă pentru a aduna câte ceva de la cei care aveau mai mult şi a-i ajuta pe cei lipsiţi. Era deosebit de respectat şi admirat atât de către intelectuali cât şi de către cei nevoiaşi. Copiii, tinerii şi studenţii erau predilecţii convorbirilor, catehezelor şi întâlnirilor sale spirituale. Activitatea de director spiritual desfăşurată în cadrul Academiei Teologice Greco-Catolice din Oradea (1931-1937) şi al Şcolilor episcopale din Beiuş (1940-1943) a fost benefică pentru toţi. Ecoul activităţii sale duhovniceşti nu s-a stins nici astăzi în conştiinţele celor din Biserica Greco-Catolică din Eparhia de Oradea în care a activat.
Ion Moldovan a prezentat în alocuţiunea sa activitatea literară a preotului poet şi scriitor Ion M. Gârleanu, subliniind valoarea deosebită pe care o au şi astăzi operele sale literare în cadrul literaturii religioase româneşti. Din activitatea scriitorului Ion Gârleanu sunt cunoscute volumele de poezii Lacrimi (1926), Viorele (1926), Boabe de tămâie (1928), Trandafiri (1929) precum şi cărţile: Flori de pe drum (1934), Supranaturalul de la Lourdes (1936), Făcătorul de minuni, Sfântul Anton de Padova (1936), Spre Regele Iubirii (1939), Întronarea Preasfintei Inimi a lui Isus (1939), Cum trebuie să iubim pe Dumnezeu (1940), Sfântul Francisc de Assisi (1941), Veniţi la mine toţi (1941).
Pr. Alexandru Chivari a vorbit despre ecoul, şi astăzi viu, al prezenţei pr. Ion M. Gârleanu în parohiile din Gruilung, Calea Mare şi Drăgeşti, ecou ce traversează timpul prin mărturiile celor cărora le-a fost păstor. Pr. Chivari a evocat de asemenea contribuţia pr. Gârleanu la înfiinţarea Mănăstirii franciscane Sf. Anton de Padova de la Drăgeşti. Dr. Dorin Domuţa, care în copilărie l-a cunoscut personal pe pr. Ion Gârleanu, în perioada de pregătire pentru prima Sfântă Împărtăşanie, şi Vasile Dumitraş, terţiar franciscan, au oferit câte o mărturie personală. Intervenţiile din simpozion au fost intercalate cu scurte momente poetice, în care tineri franciscani au recitat poezii din creaţia pr. Ion Gârleanu.
Pr. Mihai Vătămănelu a adus o mărturie în plus despre pr. Ion M. Gârleanu, dând citire unui document din anul 1946, recent descoperit, aparţinând lui Ion Bradu, învăţător al vremii în Lăzăreni Bihor, care a scos în evidenţă aplecarea pr. Ion Gârleanu spre cei săraci, bolnavi, spre cei aflaţi în suferinţă: „În timpul liber, ori de câte ori preocupările sale preoţeşti i-au îngăduit, a cercetat casele oamenilor din sat ducându-le o inimă caldă, o mângâiere, un dar ceresc. La patul bolnavilor a făcut rugăciuni de vindecare, pe cei în lipsuri i-a ajutat cu bani şi obiecte din danii şi colecte săvârşite de dânsul în acest scop. Biserica din Gruilung şi biserica greco-catolică din Calea Mare sunt opera strădaniilor sale, mărturii grăitoare ale zelului său apostolicesc. În activitatea lui literară a căutat să fie pe linia celor mulţi şi oropsiţi de soartă. S-a făcut ecoul puternic al durerilor, amărăciunilor şi speranţelor de mai bine pentru marea gloată.”
La finalul simpozionului, PS Virgil Bercea a adus un omagiu pr. Ion M. Gârleanu, folosindu-se de o metaforă la adresa acestuia: „Să nu construim un castel în jurul unui fir de nisip”. Dar, a adăugat Preasfinţia Sa, asemenea Maicii Tereza de Calcutta, care spunea „Ceea ce facem noi e ca o picătură într-un ocean, dar fără acea picătură, oceanului i-ar lipsi ceva”, tot la fel şi „plajei”, care este Biserica, i-ar lipsi „firul de nisip” care a fost pr. Ion M. Gârleanu. După binecuvântarea finală, cei prezenţi au putut vizita o mică expoziţie de cărţi şi scrieri ale şi despre pr. Gârleanu, pregătită de d-na Othilia Groza OFS. Cei prezenţi au intonat „Creştin sunt din leagăn” pe versurile pr. Ion Gârleanu, muzica Francisc Hubic, fiind apoi invitaţi de terţiarii franciscani la o agapă fraternă.
