Papa le cere parlamentarilor să aleagă credinţa „teologiei datoriei”

27.03.2014, Vatican (Catholica) - Celebrând joi, 27 martie, Sfânta Liturghie pentru aproximativ 500 de parlamentari italieni, Papa Francisc a avertizat privitor la coruperea inimilor, implorându-i să nu alunece spre „teologia datoriei”. Descriindu-i pe liderii religioşi cu care s-a întâlnit Isus, Sfântul Părinte a spus că „aceştia au rezistat mântuirii iubirii Domnului şi astfel au alunecat dinspre credinţă, trecând de la o teologie a credinţei la o teologie a datoriei”.

Datorită numărului mare de parlamentari ce au cerut să participe la Liturghia matinală celebrată de Pontif, locul celebrării a fost mutat de la capela Casei Santa Marta în Bazilica San Pietro. Aproximativ jumătate din parlamentarii italieni au participat la Liturghie. Sfântul Părinte a predicat pe marginea lecturilor zilei, care au prezentat „un dialog între plângerile lui Dumnezeu şi justificările oamenilor”. Prima lectură a dat glas „plângerilor lui Dumnezeu” legate de o generaţie care nu i-a primit pe mesagerii Săi şi care, în acelaşi timp, se justifica pe sine în ciuda păcatelor.

„Durerea Domnului” este provocată de cei care i-au întors spatele, iar aceasta poate fi văzută şi în lectura evanghelică, în care este amintită orbirea faţă de Dumnezeu a liderilor spirituali din vremea lui Isus. „Plângerea lui Dumnezeu vine din faptul că Dumnezeu a făcut atât de mult pentru a alunga idolatria din inimile oamenilor, pentru a-i face ascultători faţă de Cuvântul Său. A făcut aceasta secole întregi, până în pragul venirii lui Isus.” Iar când a venit Isus, a continuat Papa, unii l-au numit un mare profet, alţii slujitor al demonilor, iar „poporul lui Dumnezeu era singur, în timp ce clasa conducătoare – doctorii în drept, saduceii, fariseii – erau închişi în ideile lor, în ideologia lor”.

Sfântul Părinte a continuat spunând că în timpul lui Isus clasa conducătoare „a ajuns atât de împietrită în păcat încât era coruptă […] nu puteau auzi chemarea pentru că erau atât de închişi, atât de departe de popor”. Isus a privit la poporul lui Dumnezeu şi era impresionat deoarece erau „o turmă fără păstor”, aşa că a mers „la săraci, la bolnavi, la toţi, la văduve, la cei afectaţi de lepră pentru a-i vindeca. Şi a vorbit cu aceştia toţi, cu o autoritate ce a provocat admiraţia oamenilor. […] Cu toţii suntem păcătoşi”, a subliniat Papa. Dar corupţii sunt „mai mult decât păcătoşii”, deoarece „le era imposibil să asculte vocea Domnului”. „Este foarte greu pentru o persoană coruptă să se întoarcă. Păcătosul poate, da, deoarece Domnul este milostiv şi ne aşteaptă mereu. Dar cei corupţi sunt blocaţi în afacerile lor, iar acei oameni erau corupţi. De aceea căutau să se justifice, deoarece Isus, cu simplitatea Sa, dar cu tăria venită de la Dumnezeu, le provoca probleme.”

„Şi, pas cu pas, au sfârşit prin a se convinge ei pe ei că Isus trebuie ucis”, deoarece ei „se opuneau mântuirii aduse de iubirea Domnului. Ei au respins iubirea Domnului şi această respingere i-a îndepărtat de pe drum, alegând nu dialectica libertăţii oferite de Domnul, ci acea logică a necesităţii, unde nu este loc pentru Domnul. În dialectica libertăţii, există Domnul cel bun, care ne iubeşte, care ne iubeşte foarte mult! În schimb în logica necesităţii nu există loc pentru Dumnezeu: trebuie făcută aceasta şi aceasta şi aceasta… Au devenit oameni ai bunelor maniere dar ai relelor obiceiuri. Isus îi numeşte ‘morminte spoite’. Aceasta este durerea Domnului, durerea lui Dumnezeu, plângerea lui Dumnezeu.”

Papa Francisc i-a invitat apoi pe legislatori să reflecteze la invitarea adresată lor de Domnul, la invitaţia la dialectica libertăţii, unde există iubire. „Pe această cale a Postului Mare ne va ajuta să reflectăm la invitaţia Domnului iubirii […] şi să ne întrebăm, cu toţii: sunt eu pe această cale? Risc să mă justific pe mine şi să iau alt drum?” „Ne rugăm ca Domnul să ne dea acest har de a merge mereu pe drumul mântuirii, să ne deschidem mântuirii care vine doar de la Dumnezeu, prin credinţă – nu prin ceea ce propuneau aceşti ‘doctori ai datoriei’, care şi-au pierdut credinţa şi care îi conduceau pe oameni cu această pastoraţie a teologiei datoriei.”

„Cerem acest har: Dă-mi, Doamne, harul de a fi deschis spre mântuirea Ta. Postul Mare pentru aceasta este”, a spus Pontiful în încheiere. „Dumnezeu ne iubeşte pe toţi: ne iubeşte pe noi toţi! Să facem efortul să fim deschişi: este tot ce ne cere. ‘Deschideţi porţile. Restul îl voi face Eu.’ Să îi permitem să intre în noi, să se îngrijească de noi şi să ne dea mântuirea.”