Patriarhul Bartolomeu: De la dialogul iubirii la dialogul adevărului între două Biserici surori
14.04.2014, Roma (Catholica) - Nu există alternativă la dialog. Astăzi Bisericile sunt chemate să vorbească într-un singur glas şi să acţioneze împreună pentru că problemele sunt multe şi urgente. Suferinţe, sărăcie, criză ecologică, abuzarea religiilor din parte puterilor politice, războaie şi mai ales persecuţii ale creştinilor din cauza credinţei lor. Iată pentru ce Papa Francisc şi Patriarhul ecumenic Bartolomeu şi-au dat întâlnire în mai la Ierusalim. „Fratele Papa Francisc”, îl numeşte Patriarhul în acest interviu acordat în exclusivitate agenţiei SIR în ajunul întâlnirii de la Ierusalim, la 50 de ani de la istorica îmbrăţişare dintre Papa Paul al VI-lea şi Patriarhul Athenagoras care a marcat începutul unei noi ere în raporturile dintre catolici şi ortodocşi. Redăm interviul tradus de pr. Mihai Pătraşcu pentru Ercis.ro.
– Ce anume vă amintiţi despre acel moment şi despre figurile lui Paul al VI-lea şi Athenagoras?
– Când la începutul anilor ’60, au fost întreprinse iniţiativele de pionierat dintre Biserica Catolică şi Biserica Ortodoxă, eram încă un tânăr student la Roma, trimis acolo de Patriarhul ecumenic de atunci Athenagoras pentru a continua studiile în drept canonic. Amintim şi că la sfârşitul fiecărui an academic eram invitaţi de Papa Paul al VI-lea cu alţi studenţi ortodocşi. Papa se îngrijea de parcursul nostru academic şi de deschiderea spre celelalte Biserici creştine. Când întâlnirea dintre Patriarhul Athenagoras şi Papa Paul al VI-lea a fost bine pregătită, putem mărturisi schimburile de vizite dintre respectivele delegaţii la Vatican şi la Fanar. Ambii lideri au fost nişte vizionari extraordinari, recunoscând că Biserica lui Cristos nu putea să fie împărţită dacă în mod genuin adera la cuvintele Domnului nostru, «ca discipolii Săi să fie una».
– Ce anume v-a determinat cu Papa Francisc să vă întâlniţi în mai la Ierusalim? Care va fi scopul acestei întâlniri ecumenice? Ce anume au de spus Bisericile lumii vorbind la Ierusalim?
– Anul acest se împlinesc 50 de ani de la întâlnirea istorică a Patriarhului ecumenic Athenagoras şi Papa Paul al VI-lea la Ierusalim. Suntem foarte bucuroşi că Sanctitatea sa Papa Francisc a acceptat propunerea noastră de a ne întâlni împreună în Ţara Sfântă pentru a comemora acest eveniment istoric din care au derivat relaţii şi colocvii tot mai strânse. «Dialogul iubirii» pe care ei l-au iniţiat a condus la «dialogul adevărului» dintre cele două «Biserici surori» ale noastre. Este un imperativ esenţial să ne întâlnim cu Papa Francisc pentru a arăta angajarea noastră comună şi a vorbi cu un singur glas ca Biserici creştine din est şi din vest despre problemele care chinuiesc vieţile credincioşilor noştri şi ale tuturor persoanelor în întreaga lume.
– Aţi fost aproape de Papa Francisc încă de la începutul pontificatului său. Cine este pentru Dvs Papa Francisc?
– A fost înainte de toate pentru noi o bucurie să participăm la Liturghia de inaugurare a Papei Francisc în urmă cu un an. Imediat ce am aflat vestea despre alegerea sa, spontan am decis să participăm la întronarea sa personal. Nu s-a întâmplat niciodată înainte în toată istoria celor două Biserici ale noastre. Suntem convinşi că liderii Bisericilor trebuie să întreprindă paşi hotărâţi pentru a reconcilia creştinătatea despărţită şi a răspunde la necesităţile urgente ale timpului nostru. Cu siguranţă Papa Francisc este un lider sincer şi altruist, care are la inimă despărţirea Bisericii precum şi suferinţa din lumea noastră.
– Drumul dialogului în aceşti 50 de ani a cunoscut din păcate atâtea obstacole, încetiniri, noi diviziuni. Unitatea creştinilor şi comuniunea deplină a Bisericilor este încă un orizont posibil? Şi ce cale trebuie parcursă?
– Nu sunt îndoieli că drumul celor două Biserici în ultimii 50 de ani nu a fost uşor. Cu toate acestea, spiritul de iubire fraternă şi respectuoasă din fericire a luat locul vechii polemici, alimentate de suspiciuni şi judecăţi. La nivel teologic, există câteva documente comune importante care sunt rodul Comisiei internaţionale a dialogului teologic al celor două Biserici. Este încă mult de făcut şi parcursul pare să fie lung. Oricum, acest drum trebuie să fie întreprins, în pofida dificultăţilor; nu există alternativă!
– În martie a fost o întâlnire foarte importantă: Sinaxa tuturor Primaţilor Bisericilor Ortodoxe ca pregătire a Sinodului panortodox convocat pentru 2016. Ce a însemnat pentru Dvs această întâlnire? Şi ce vă doriţi de la Sinodul panortodox?
– Adunarea (sau Sinaxa) capilor Bisericilor Ortodoxe autocefale din toată lumea s-a ţinut anul acesta de la 6 la 9 martie. Scopul de a convoca această Sinaxă era de a trata chestiuni de interes comun ale Episcopilor şi credincioşilor noştri din diferite părţi ale lumii, în mod deosebit în regiunile în care persoanele suferă din cauza persecuţiei pentru credinţa lor creştină şi unde violenţa militară a creat dezordini şi asuprire. Întâistătătorii au condamnat orice formă de cruzime şi brutalitate cauzată de fundamentalismul religios sau de fanatism. Un alt scop al întâlnirii noastre a fost şi acela de a pregăti apropiatul Sfânt şi Mare Conciliu al Bisericii Ortodoxe pe care sper să îl putem anunţa foarte curând: va fi pentru prima dată că un asemenea conciliu ecleziastic este convocat în mai mult de un mileniu. Va fi un simbol puternic de unitate între Bisericile Ortodoxe.
– Papa invită Biserica Catolică să iasă şi în periferiile existenţiale ale vieţii pentru a combate cultura rebutului şi a vesti Evanghelia iubirii. Care este după părerea dumneavoastră misiunea Bisericii astăzi?
– Suferinţa persoanelor în orice colţ al planetei astăzi; abuzarea religiei pentru scopuri politice sau de alt tip; dificultăţile pe care creştinii din toată lumea le înfruntă îndeosebi în zonele unde Biserica creştină, făcând abstracţie de identităţile confesionale, s-a născut şi a crescut; nedreptăţile făcute membrilor mai slabi ai societăţilor contemporane şi alarmanta criză ecologică ce ameninţă integritatea şi supravieţuirea însăşi a creaţiei lui Dumnezeu: toate acestea cer o acţiune comună şi soluţionarea problemelor care încă ne despart. Acest lucru explică pentru ce, astăzi, poate mai mult decât în urmă cu 50 de ani, este o nevoie urgentă de reconciliere şi acest lucru face apropiata întâlnire cu fratele meu Papa Francisc la Ierusalim un eveniment de mare semnificaţie şi aşteptare.
