Papa Francisc: Deschideţi porţile parohiei pentru evanghelizare
04.05.2014, Vatican (Catholica) - La întâlnirea cu aproximativ 7.000 de membri ai Acţiunii Catolice din Italia, Papa Francisc a vorbit despre nevoia ca parohiile să fie deschise şi să iasă spre ceilalţi. „Trebuie deschise porţile şi să i se permită lui Isus să iasă afară. De multe ori îl avem pe Isus închis în parohie cu noi şi noi nu mergem afară şi noi nu îl lăsăm să iasă afară!”, a spus Pontiful sâmbătă, 3 mai. „Deschideţi porţile pentru că El merge, pentru că El cel puţin o face! Este situaţia unei Biserici pusă în mişcare: o Biserică ce merge întotdeauna.”
Papa Francisc i-a încurajat pe membrii Acţiunii Catolice reuniţi în Aula Paul al VI-lea să îşi continue munca de evanghelizare în parohii, „în special în cele marcate de oboseală şi de închidere – şi sunt multe acestea”. Comunităţile ecleziale locale trebuie în schimb să fie caracterizate de un spirit de deschidere. „Când îi salut pe secretarii parohiali îi întreb: Sunteţi secretari care deschid uşile sau care închideţi uşile? Aceste parohii au nevoie de entuziasmul vostru apostolic, de disponibilitatea voastră totală şi de slujirea voastră creativă.”
Sfântul Părinte a reflectat apoi asupra a trei verbe care indică stilul de evanghelizare de care are nevoie Acţiunea Catolică: a rămâne, a merge şi a te bucura. Toţi credincioşii catolici sunt chemaţi să fie vestitori şi mărturisitori ai lui Cristos şi trebuie să rămână aproape de Isus. Tocmai în „întâlnirea cu Cel care este viaţa noastră şi bucuria noastră, îşi găseşte mărturia noastră un nou sens şi o nouă forţă zi de zi”, a explicat Pontiful. Dar nu ajunge să rămâi static în credinţă, a subliniat el. „Nu te opri niciodată: mergi înainte! Mergeţi pe străzile oraşelor voastre şi ale ţărilor voastre. Vestiţi că Dumnezeu este Tată şi că Isus Cristos s-a făcut pe sine cunoscut vouă, şi prin aceasta vieţile voastre s-au schimbat.”
„În fine, bucuraţi-vă. Bucuraţi-vă şi jubilaţi mereu în Domnul! Fiţi oameni care cântă viaţa, cântă credinţa!” Papa Francisc a amintit că această practică a „cântării credinţei” datează din vremea Sf. Augustin, de acum 1.600 de ani. „Vorbiţi despre credinţă, trăiţi credinţa cu bucurie şi aceasta este ‘cântarea credinţei’.” Pontiful a avertizat împotriva tentaţiei „apatiei”, care „nu are nimic de-a face cu a rămâne în Isus” ci este mai degrabă o „ispită spre închidere” sau „o viaţă prea similară unei statui de muzeu”. I-a încurajat apoi pe cei prezenţi să aibă o credinţă vie şi bucuroasă, gata să răspundă nevoilor celorlalţi.
„Să îi cerem Domnului, pentru noi toţi, ochi care să vadă dincolo de aparenţă; urechi care să asculte strigătele, şoaptele, chiar şi tăcerea; mâini care să ştie să sprijine, să îmbrăţişeze şi să vindece. Să cerem mai presus de toate o inimă mare şi milostivă care doreşte binele şi mântuirea tuturor.” Sfântul Părinte a încheiat invocând mijlocirea Preasfintei Fecioare Maria, „care îl urmează mereu pe Isus, însoţindu-l până la sfârşit”.
