Prima comemorare liturgică a Fericitului Vladimir Ghika
16.05.2014, Bucureşti (Catholica) - La 60 de ani de la trecerea Fericitului Vladimir Ghika la cele veşnice, în infirmeria închisorii Jilava, la 17 mai 1954, şi cu ocazia primei sale comemorări liturgice, în Catedrala Sf. Iosif din Bucureşti a avut loc, în cursul dimineţii de astăzi, o Sfântă Liturghie solemnă, prezidată de IPS Ioan Robu, Arhiepiscop romano-catolic mitropolit de Bucureşti. Au concelebrat PS Mihai Frăţilă, Episcop al Vicariatul Greco-Catolic de Bucureşti, PS Cornel Damian, Episcop romano-catolic auxiliar de Bucureşti, pr. Eduard-Mihai Coşa, secretar general al CER, pr. Francisc Ungureanu, postulator al cauzei de canonizare a Fericitului Vladimir Ghika, alţi preoţi romano şi greco-catolici din diferite parohii din Bucureşti.
În predica sa, PS Mihai a vorbit despre măreţia exemplului de sfinţenie al Fericitului Vladimir Ghika: „Această figură a Mons. Vladimir Ghika, pe care am putut să o contemplăm ani de-a rândul după anul eliberării, 1989, rămâne pentru fiecare dintre noi conştiinţa trează a acestei realităţi: că Dumnezeu face din vieţile noastre, atunci când reuşim să rămânem în sintonie cu Inima străpunsă a Fiului Său, locaş de măreţie, locaş de mărire, să putem contempla această putere a lui Dumnezeu care întotdeauna trebuie să se arate în slăbiciune. Spunem acestea cu atât mai mult astăzi când, iată, constatăm, pe parcursul vieţii noastre, atâtea înfruntări, atâtea descurajări, atâtea întristări, atâtea pierderi. Şi Fericitul Vladimir Ghika ne spune lucrul acesta: că e foarte frumos şi foarte bine să poţi să îl slujeşti pe Dumnezeu pentru lucrările sale, pentru bucuria slujirii Bisericii, dar cu atât mai mult este mai preţios să îl slujeşti pe Dumnezeu pentru el însuşi. Şi, coborând în cruce cu Cristos, coborând în mormânt cu El, aduce fiecărei generaţii de creştini această bucurie a împlinirii, care se arată doar într-o experienţă a întunericului, pentru că cine nu cunoaşte crucea Mântuitorului, nu se poate bucura de această măreţie a Învierii.”
În încheiere, Episcopul Mihai i-a îndemnat pe credincioşi să ceară „de la Bunul Dumnezeu ca exemplul Fericitului Vladimir Ghika să fie pentru noi cel mai ales prinos de dăruire, de încredere, de reconfirmare a acestei puteri minunate a Providenţei (…) şi să putem da mărturie despre măreţia acestei puteri”. Înainte de a da binecuvântarea finală cu relicva Fericitului Vladimir Ghika, IPS Ioan Robu a ţinut să specifice că Sfânta Liturghie a fost celebrată cu potirul Monseniorului, pe care acesta l-a primit în ziua hirotonirii sale preoţeşti, la 7 octombrie 1923. „Este o legătură în plus pe care o avem cu Monseniorul, prin prezenţa lui Cristos în Euharistie, pe care Fericitul Vladimir Ghika a celebrat-o, a predicat-o, şi a mărturisit-o în viaţă şi în moarte”, a adăugat IPS Ioan. În Catedrala Sf. Iosif, la altarul lateral (stânga), unde sunt depuse rămăşiţele pământeşti ale Monseniorului Vladimir Ghika, a fost expusă racla cu relicva de la beatificarea Monseniorului. Zeci de credincioşi se opresc în faţa raclei pentru a se ruga, cerând mijlocirea Fericitului martir Vladimir Ghika. (Biroul de presă al Arhidiecezei de Bucureşti)
