Papa Francisc: Bucuria este semnul distinctiv al creştinului
22.05.2014, Vatican (Catholica) - Bucuria este „sigiliul creştinului” chiar şi în dureri şi chinuri, a spus Papa Francisc la Sfânta Liturghie celebrată joi, 22 mai 2014, dimineaţă, în capela Casei Sfânta Marta din Vatican. Pontiful şi-a reafirmat convingerea – susţinută în mai multe rânduri – că este imposibil ca un creştin să fie trist şi a subliniat că Duhul Sfânt ne învaţă să iubim şi ne umple de bucurie, citim pe situl Radio Vatican. Amintind că Isus, înainte de a se înălţa la Cer, a vorbit despre multe aspecte, oprindu-se asupra a „trei cuvinte cheie”: pace, iubire, bucurie, Papa a reamintit că Isus „nu ne dă pacea acestei lumi”, ci „o pace pentru totdeauna”.
Despre iubire, Isus a spus de mai multe ori că „porunca este de a-l iubi pe Dumnezeu şi pe aproapele”, stabilind aproape un „protocol după care vom fi judecaţi” – capitolul 25 al Evangheliei după Sfântul Matei. Vorbind despre vocaţia creştină, Sfântul Părinte a pus accentul pe necesitatea de a rămâne în iubirea lui Dumnezeu: „Vocaţia creştină este aceasta: de a rămâne în iubirea lui Dumnezeu, adică de a respira, de a trăi din acest oxigen, din acest aer”, Isus explicând că „tipul de raport dintre El şi Tatăl este şi o relaţie de iubire dintre El şi noi. Iar noi nu putem decât să rămânem în această iubire care vine de la Tatăl”.
Pacea şi iubirea dăruite de Isus nu vin din această lume, ci ni le dăruieşte El. Pontiful a insistat asupra îndemnului lui Isus de a rămâne în iubirea Sa. Semnul că noi rămânem în iubirea Sa sunt Poruncile, a continuat, explicând că rădăcina iubirii înfloreşte mai apoi în Porunci. Apelând la una dintre expresivele figuri de stil cu care ne-a obişnuit în acest prin an de pontificat, Sfântul Părinte a spus că tristeţea nu este compatibilă cu spiritul creştin: „Bucuria este asemenea unui semn distinctiv pentru un creştin. Un creştin lipsit de bucurie sau nu este un creştin sau este un creştin bolnav. Nu există o altă posibilitate. Starea sa de sănătate creştină nu este bună, căci lipseşte bucuria.”
„Odată am spus despre ei că sunt creştini cu faţă de ardei iute în oţet… cu faţa mereu tristă şi cu sufletul la fel, lucru deloc frumos. Aceştia nu sunt creştini. Un creştin fără bucurie nu este un creştin. Bucuria este asemenea unui sigiliu pentru creştini, chiar şi în dureri, chinuri şi persecuţii.” Pontiful l-a indicat pe Cel în măsură să procure unui creştin pacea, iubirea şi bucuria, dar pe care uităm să-l invocăm atunci când tristeţea aducătoare de boală sufletească dă târcoale vieţii noastre, în ciuda identităţii creştine pe care o avem. La finalul predicii, Papa a invocat de la Domnul harul de a-l păstra mereu în noi pe Duhul Sfânt, care ne învaţă să iubim, umplându-ne de iubire şi pace.
