Mesajul celui de-al IV-lea Forum European Catolico-Ortodox
07.06.2014, Minsk (Catholica) - Cel de-al IV-lea Forum Catolico-Ortodox, cu tema „Religia şi diversitatea culturală: provocări pentru Bisericile creştine din Europa”, s-a desfăşurat în Minsk, Bielorusia, în perioada 2-6 iunie 2014. Forumul a fost organizat cu sprijinul Exarhatului Bielorus al Bisericii Ortodoxe Ruse, sub preşedinţia comună a Mitropolitului Gennadios de Sassima, din partea Patriarhiei Ecumenice, şi a Cardinalului Peter Erdo, Arhiepiscop de Esztergom-Budapesta, preşedinte al Consiliului Conferinţelor Episcopale din Europa. După experienţele pozitive ale primelor trei întâlniri ale Forumului (Trento, Italia, 11-14 decembrie 2008; Rodos, Grecia, 18-22 octombrie 2010; şi Lisabona, Portugalia, 5-8 iunie 2012), participanţii din Bisericile Catolică şi Ortodoxe din Europa au discutat despre provocările cu care se confruntă creştinismul european într-un mediu cultural tot mai divizat.
Participanţii la Forum şi-au exprimat recunoştinţa faţă de Exarhatul Bielorus al Bisericii Ortodoxe Ruse şi faţă de Arhidieceza Catolică de Minsk-Mohilev, faţă de statul bielorus şi faţă de autorităţile locale, pentru ospitalitate şi pentru excelentul nivel al organizării. După prezentări, discuţii şi analizele cuvenite, Forumul a adoptat următorul mesaj.
1. Tema „Religia şi diversitatea culturală: provocări pentru Bisericile creştine din Europa” a fost aleasă ca răspuns la o cerere venind din partea comunităţilor noastre, care s-au simţit puternic provocate de continuele transformări culturale şi morale din Europa. De-a lungul ultimilor douăzeci de ani, globalizarea la scară mondială şi secularizarea legislaţiei europene pe teme de morală au ridicat întrebări care cer răspunsuri comune. Îngrijorarea noastră creşte şi pentru că vedem că procesul de înstrăinare dintre Europa şi rădăcinile ei creştine pare să prindă o tot mai mare viteză.
2. Mesajul nostru se doreşte să fie în primul rând un semn de bucurie şi de speranţă pentru toţi cei angajaţi în misiunea Bisericii. Împărtăşim condiţiile de viaţă ale tuturor europenilor în această criză economică şi culturală, şi ştim cu toţii că mulţi suferă şi sunt în căutarea unui cuvânt care să dea sens vieţii lor. Într-adevăr, acolo unde credinţa şi morala creştină au fost alungate, un sentiment de goliciune îi conduce pe mulţi la disperare şi nihilism. Biserica oferă valori consistente, încorporând umanitatea în Cristos, izvorul tuturor valorilor adevărate. Astfel, Biserica cheamă lumea să fie transformată de rugăciune, cult şi mărturie creştină.
3. Împărtăşim cu europenii de astăzi convingerea noastră că credinţa creştină este izvorul principal al culturii şi moralei europene. Secole de istorie dau mărturie atât în Răsărit cât şi în Apus despre bogăţia extraordinară a realizărilor culturale de pe continentul nostru prin contribuţia credinţei creştine. Într-adevăr, credinţa a născut cultura, iar cultura a fost constant provocată de credinţă. Aducem omagiu moştenirii creştine a Europei care a modelat viziunea noastră despre lume şi a dat principiile morale popoarelor europene.
4. În diversitatea lor, culturile europene s-au adăpat cu toate din rădăcinile comune creştine. Ca şi în alte contexte culturale, trebuie să recunoaştem că o parte considerabilă a culturilor omeneşti se bazează pe inspiraţia religioasă. Antropologia creştină a avut un impact profund asupra culturii europene. Recunoaşterea lui Dumnezeu drept Creator nu anulează raţiunea umană, ci de fapt o aduce mai aproape de Adevăr. Creştinismul nu se opune niciodată raţiunii şi credinţei. Dumnezeu este Raţiunea veşnică ce a creat tot ce există. Revelându-se pe Sine, nu a eliminat ci de fapt a susţinut inteligenţa umană. Cea mai înaltă contribuţie a creştinismului la istoria umană este tocmai alianţa dintre credinţă şi raţiune, care a produs viziunea asupra demnităţii fiecărei persoane umane, a nevoii de libertate şi solidaritate, şi deschiderea faţă de misterul existenţei noastre.
5. Subliniem faptul că credinţa creştină garantează şi nu dăunează căutării noastre după libertate şi fericire. Credinţa creştină înseamnă acceptarea totală a lui Isus Cristos prezent în Biserica Sa, prin Duhul Sfânt. „Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul Său, unicul născut” (Ioan 3,16). De aceea, Cristos nu este un produs al culturilor umane. Ca Dumnezeu întrupat, El provoacă istoria umană şi culturile umane. Bisericile noastre creştine dau mărturie despre venirea lui Cristos ca un eveniment în culturile popoarelor noastre. Credinţa în Cristos nu aboleşte diversitatea umană. Îmbogăţeşte şi promovează elementele de adevăr şi bunătate deja prezente în culturile umane.
6. Bisericile noastre creştine, din Răsărit şi Apus, nu se tem de diversitatea culturală. De la întemeierea ei, Biserica a fost pluralistă din punct de vedere cultural. Au existat abordări culturale diferite între discipolii lui Cristos, de exemplu între cei care vorbeau aramaica şi cei care vorbeau greaca. „Există diferite daruri, dar este acelaşi Duh” (1Corinteni 12,4). Creştinismul proclamă Evanghelia lui Cristos în varietatea culturilor umane.
7. Libertatea religioasă este un element esenţial al credinţei creştine. Pentru noi, libertatea religioasă înseamnă libertatea de a căuta şi de a adera la adevăr. Este bazată nu pe atitudinea subiectivă a unui individ sau a unui grup, ci pe demnitatea transcendentă a fiecărei persoane umane, creată pentru Absolut, pentru Adevăr şi pentru Dumnezeu. Legislaţia care promovează indiferenţa religioasă, relativismul sau sincretismul chiar în termeni de toleranţă tinde să reducă la sfera privată un drept care este fundamental pentru demnitatea persoanei. Promovarea libertăţii religioase înseamnă pentru Bisericile creştine intrarea într-un dialog ecumenic fără prozelitism sau fundamentalism, şi fără permisivitate morală.
8. Prăpastia actuală dintre creştinism şi mentalitatea dominantă are consecinţe grave pentru viitorul instituţiilor şi al vieţii Europei. Astăzi pentru numeroşi europeni nu mai există puncte de referinţă stabile după care să îşi modeleze comportamentul moral şi să aprecieze ce este bine şi ce este greşit, ei trăind sub voinţa „Eului suveran autonom”. Individualismul conduce la relativism moral. Nu există respect pentru un adevăr obiectiv, nici pentru un bine comun. Prăpastia dintre viziunea Bisericilor despre moralitate şi tendinţele principale postmoderne constă în aceasta: noi suntem convinşi că principiile morale sunt înscrise de Creator în inima tuturor fiinţelor umane, în timp ce într-un context postmodern, moralitatea este ceea ce un individ decide singur. Facem apel la europeni să recunoască faptul că cheia libertăţii noastre este acceptarea faptului că venim de la Dumnezeu, şi nu aceea că putem dispune arbitrar de orice, ca şi cum am fi proprii noştri creatori.
Nu există opoziţie între principiile Evangheliei şi valorile umane. Creştinismul înseamnă că tot ce este bun şi adevărat în umanitate este învăluit de harul lui Cristos, Mântuitorul nostru. Dumnezeu s-a smerit pe Sine în umanitatea noastră nu pentru a-i anula potenţialul, ci pentru a vindeca ceea ce era bolnav şi pentru a aduce umanitatea noastră la perfecţiune.
9. Credinţa şi morala merg împreună; cultura şi morala de asemenea. Nu uităm că uriaşul progres realizat în istoria europeană în materie de drepturile omului şi protejarea celor slabi vine din acele principii pe care creştinismul le-a adus Europei. Ca păstori, noi dorim să continuăm să oferim ce este mai bun din învăţătura noastră morală popoarelor noastre şi, ca cetăţeni, să prezentăm aceasta guvernelor noastre şi instituţiilor europene. Suntem convinşi că comunităţile creştine sunt capabile să acţioneze ca mărturisitoare a ceea ce este bun pentru toţi, luându-şi inspiraţia din Evanghelia lui Cristos.
În Cristos, găsim izvorul de inspiraţie ce ne reînnoieşte şi ne conduce la un mai mare simţ de responsabilitate în Europa şi în lumea de astăzi.
