Papa Francisc: Pentru pace trebuie mai mult curaj decât pentru război
09.06.2014, Vatican (Catholica) - Ieri după-masă, Grădinile Vaticane au găzduit Invocarea pentru pace, o iniţiativă a Papei Francisc propusă preşedinţilor Shimon Peres şi Mahmoud Abbas, în cadrul recentului său pelerinaj în Ţara Sfântă, o iniţiativă de rugăciune pentru popoarele israelit şi palestinian. Peres şi Abbas au fost aşteptaţi de Sfântul Părinte la intrarea în Domus Sanctae Marthae. Mai apoi a sosit şi Patriarhul ecumenic Bartolomeu I, toţi patru mergând apoi cu maşina în Grădinile Vaticanului, unde erau aşteptaţi de delegaţiile asociate. Întâlnirea a început cu următoarele cuvinte: „Fie ca Domnul să ne dea pacea! Suntem strânşi aici, israeliţi şi palestinieni, evrei, creştini şi musulmani, pentru a oferi rugăciunea noastră pentru pace pentru Ţara Sfântă şi pentru toţi locuitorii ei.”
Rugăciunea a avut trei faze, în ordinea cronologică a celor trei religii: mai întâi comunitatea iudaică, apoi creştinii şi la final musulmanii. S-a făcut o rugăciune adresată lui Dumnezeu pentru darul creaţiei şi pentru că ne-a făcut membri ai aceleiaşi familii umane; o cerere către Dumnezeu de iertare pentru că nu am acţionat ca fraţi şi surori şi pentru păcatele noastre împotriva lui Dumnezeu şi a semenilor; în fine, o invocaţie către Dumnezeu pentru darul păcii în Ţara Sfântă. Au existat interludii muzicale, şi o meditaţie muzicală mai lungă la final. Înainte de a da mâna între ei şi a planta un copac ca simbol al dorinţei de pace între palestinieni şi israeliţi, Sfântul Părinte şi cei doi preşedinţi au ţinut scurte discursuri.
„Cu mare bucurie vă salut şi doresc să vă ofer vouă şi distinselor delegaţii care vă însoţesc aceeaşi primire călduroasă pe care mi-aţi rezervat-o în pelerinajul meu abia făcut în Ţara Sfântă”, a spus Papa Francisc. „Vă mulţumesc din adâncul inimii pentru că aţi acceptat invitaţia mea de a veni aici pentru a invoca împreună de la Dumnezeu darul păcii. Sper ca această întâlnire să fie un drum în căutarea a ceea ce uneşte, pentru a depăşi ceea ce desparte. Şi mulţumesc Sanctităţii Voastre, venerat frate Bartolomeu, pentru că sunteţi aici cu mine ca să îi primim pe aceşti oaspeţi iluştri. Participarea Dvs este un mare dar, un sprijin preţios şi mărturie a drumului pe care în calitate de creştini îl parcurgem spre unitatea deplină.”
Pontiful a explicat: „lumea este o moştenire pe care am primit-o de la strămoşii noştri, dar este şi un împrumut al fiilor noştri: fii care sunt obosiţi şi epuizaţi de conflicte şi doritori să ajungă la zorii păcii; fii care ne cer să dărâmăm zidurile duşmăniei şi să parcurgem calea dialogului şi a păcii pentru ca iubirea şi prietenia să triumfe. Mulţi, prea mulţi dintre aceşti fii au căzut victime nevinovate ale războiului şi violenţei, plante smulse când erau în deplină vigoare. Este datoria noastră să facem în aşa fel încât sacrificiul lor să nu fie zadarnic. Amintirea lor să reverse în noi curajul păcii, forţa de a persevera în dialog cu orice preţ, răbdarea de a ţese zi de zi ţesătura tot mai robustă a unei convieţuiri respectuoase şi paşnice, pentru gloria lui Dumnezeu şi binele tuturor.”
„Pentru a face pacea este nevoie de curaj, mult mai mult decât pentru a face războiul. Este nevoie de curaj pentru a spune da întâlnirii şi nu ciocnirii; da dialogului şi nu violenţei; da negocierii şi nu ostilităţilor; da respectării acordurilor şi nu provocărilor; da sincerităţii şi nu duplicităţii. Pentru toate acestea este nevoie de curaj, mare forţă sufletească. Istoria ne învaţă că forţele noastre nu sunt suficiente. De mai multe ori am fost aproape de pace, însă cel rău, cu diferite mijloace, a reuşit să o împiedice. Pentru aceasta suntem aici, pentru că ştim şi credem că avem nevoie de ajutorul lui Dumnezeu. Să nu renunţăm la responsabilităţile noastre, ci să îl invocăm pe Dumnezeu ca act de responsabilitate supremă, în faţa conştiinţelor noastre şi în faţa popoarelor noastre. Am simţit o chemare şi trebuie să răspundem: chemarea la a frânge spirala urii şi a violenţei, la a o frânge cu un singur cuvânt: frate. Dar pentru a spune acest cuvânt trebuie să ridicăm toţi privirea spre cer şi să ne recunoaştem fii ai unui singur Tată.”
