Papa Francisc: Să facem din viaţa noastră un dar
22.06.2014, Vatican (Catholica) - La tradiţionala întâlnire cu pelerinii şi romanii veniţi în Piaţa San Pietro, pentru rugăciunea Angelus, Sfântul Părinte a vorbit despre modul în care viaţa noastră trebuie să devină dar, după exemplul vieţii trăite de Isus Cristos între oameni. De asemenea a subliniat că Dumnezeu iubeşte fără măsură, şi de aceea noi trebuie să fim în stare să îi iubim chiar şi pe cei care nu ne iubesc. Redăm alocuţiunea papală după traducerea apărută pe Ercis.ro.
Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!
În Italia şi în multe alte ţări se celebrează în această duminică sărbătoarea Trupului şi Sângelui lui Cristos – se foloseşte adesea numele latin Corpus Domini sau Corpus Christi. Comunitatea eclezială se adună în jurul Euharistiei pentru a adora comoara cea mai preţioasă pe care Isus i-a lăsat-o.
Evanghelia lui Ioan prezintă discursul despre „pâinea vieţii”, ţinut de Isus în sinagoga din Cafarnaum, în care afirmă: „Eu sunt pâinea cea vie care s-a coborât din cer. Dacă mănâncă cineva din această pâine, va trăi în veci, iar pâinea pe care o voi da Eu este Trupul Meu pentru viaţa lumii” (In 6,51). Isus subliniază că nu a venit în această lume pentru a da ceva, ci pentru a se da pe Sine însuşi, viaţa Sa, ca hrană pentru cei care au credinţă în El. Această comuniune a noastră cu Domnul ne angajează pe noi, discipolii Săi, să îl imităm, făcând din existenţa noastră, cu atitudinile noastre, o pâine frântă pentru alţii, aşa cum Învăţătorul a frânt pâinea care este realmente Trupul Său. Pentru noi, în schimb, comportamentele generoase faţă de aproapele sunt cele care demonstrează atitudinea de a frânge viaţa pentru alţii.
De fiecare dată când participăm la Sfânta Liturghie şi ne hrănim cu Trupul lui Cristos, prezenţa lui Isus şi a Duhului Sfânt în noi acţionează, plăsmuieşte inima noastră, ne comunică atitudini interioare care se traduce în comportamente conform Evangheliei. Înainte de toate docilitatea faţă de Cuvântul lui Dumnezeu, apoi fraternitatea dintre noi, curajul mărturiei creştine, fantezia carităţii, capacitatea de a da speranţă celor descurajaţi, de a-i primi pe cei excluşi. În acest mod Euharistia ne face să formăm un stil de viaţă creştină. Caritatea lui Cristos, primită cu inimă deschisă, ne schimbă, ne transformă, ne face capabili să iubim nu după măsura umană, mereu limitată, ci după măsura lui Dumnezeu. Şi care este măsura lui Dumnezeu? Fără măsură! Măsura lui Dumnezeu este fără măsură. Totul! Totul! Totul! Nu se poate măsura iubirea lui Dumnezeu: este fără măsură!
Şi atunci devenim capabili să îl iubim şi pe cel care nu ne iubeşte: şi acest lucru nu este uşor. A-l iubi pe cel care nu ne iubeşte… Nu este uşor! Pentru că dacă noi ştim că o persoană nu ne iubeşte, şi noi suntem porniţi să nu o iubim. În schimb, nu! Trebuie să îl iubim şi pe cel care nu ne iubeşte! A ne opune răului cu binele, a ierta, a împărtăşi, a primi. Graţie lui Isus şi Duhului Său, şi viaţa noastră devine „pâine frântă” pentru fraţii noştri. Şi trăind astfel descoperim adevărata bucurie! Bucuria de a deveni dar, pentru a răsplăti marele dar pe care noi cei dintâi l-am primit, fără meritul nostru. Este frumos acest lucru: viaţa noastră devine dar! Aceasta înseamnă a-l imita pe Isus. Aş vrea să amintesc aceste două lucruri. Primul: măsura iubirii lui Dumnezeu este a iubi fără măsură. Este clar acest lucru? Şi viaţa noastră, cu iubirea lui Isus, primind Euharistia, devine dar. Cum a fost viaţa lui Isus. Să nu uităm aceste două lucruri: măsura iubirii lui Dumnezeu este a iubi fără măsură. Şi urmându-l pe Isus, noi, cu Euharistia, să facem din viaţa noastră un dar.
Isus, Pâinea vieţii veşnice, a coborât din cer şi s-a făcut trup graţie credinţei Mariei Preasfinte. După ce l-a purtat în ea cu iubire inefabilă, l-a urmat cu fidelitate până la cruce şi la înviere. Să îi cerem Sfintei Fecioare Maria să ne ajute să redescoperim frumuseţea Euharistiei, să facă din ea centrul vieţii noastre, în special în Liturghia duminicală şi în adoraţie.
După Angelus, Sfântul Părinte a spus următoarele:
Iubiţi fraţi şi surori,
La 26 iunie va fi Ziua Naţiunilor Unite pentru victimele torturii. În această circumstanţă reafirm condamnarea fermă a oricărei forme de tortură şi îi invit pe creştini să se angajeze pentru a colabora la abolirea sa şi a susţine victimele şi rudele lor. A tortura persoanele este un păcat de moarte! Un păcat foarte grav!
Adresez salutul meu vouă tuturor, romani şi pelerini! Îndeosebi îi salut pe studenţii de la Şcoala Oratoriu din Londra, pe credincioşii din Dieceza de Como şi pe cei din Ormea, Cuneo, „Corul bucuriei” din Matera, asociaţia „Arca” din Borgomanero şi pe copiii din Massafra. Îi salut şi pe tinerii de la Liceul „Canova” din Treviso, grupul ciclist din San Pietro in Gu, Padova, şi iniţiativa „A trăi ca un campion”, care, inspirându-se din Sfântul Ioan Paul al II-lea, a dus prin Italia un mesaj de solidaritate.
Doresc tuturor o duminică frumoasă şi poftă bună. Rugaţi-vă pentru mine şi la revedere!
