Papa Francisc: Să ne privim mereu unii pe alţii cu ochii credinţei
30.06.2014, Vatican (Catholica) - Solemnitatea Sfinţilor Patroni ai Bisericii Romei, Apostolii Petru şi Paul, i-a oferit din nou Papei Francisc ocazia să se întâlnească cu o delegaţie a Patriarhiei Ecumenice a Constantinopolului, care vine mereu la Roma pentru această dată. În schimb, o delegaţie a Vaticanului merge anual la Istanbul, Turcia, pe 30 noiembrie, în sărbătoarea Sf. Andrei. Delegaţia a fost condusă de Mitropolitul Ioannis Zizioulas de Pergamo, co-preşedinte al Comisiei Mixte Internaţionale de Dialog Teologic între Biserica Catolică şi Bisericile Ortodoxe, care a fost însoţit de Arhiepiscopul Job de Telmissos şi de arhidiaconul patriarhal John Chryssavgis.
Sfântul Părinte a amintit cu mare afecţiune de „fratele iubit” Bartolomeu, cu care s-a întâlnit recent în pelerinajul făcut în Ţara Sfântă, când au repetat îmbrăţişarea istorică a predecesorilor săi, Patriarhul Athenagoras şi Papa Paul al VI-lea, care a avut loc acum 50 de ani în Ierusalim. „Acel gest profetic”, a spus Papa Francisc, „a dat un impuls decisiv unui drum care, lăudat fie Domnul, nu s-a mai oprit. Consider un dar special al Domnului faptul de a fi putut venera împreună acele locuri preasfinte, de a ne uni în rugăciune pe locul mormântului lui Cristos, acolo unde putem atinge cu mâna fundamentul speranţei noastre.” Bucuria rugăciunii comune a fost înnoită la o întâlnire ulterioară în Grădinile Vaticanului, unde au venit şi preşedinţii Israelului şi Palestinei, pentru a invoca darul păcii pentru Ţara Sfântă.
Pontiful a subliniat încă o dată că unitatea este „un dar al lui Dumnezeu, un dar pe care chiar şi acum Atotputernicul ne permite să îl obţinem ori de câte ori, prin puterea Duhului Sfânt, alegem să ne privim unii pe alţii cu ochii credinţei şi să ne recunoaştem aşa cum suntem cu adevărat în planul lui Dumnezeu, în planul voinţei Sale veşnice, şi nu aşa cum am devenit ca urmare a consecinţelor istorice ale păcatelor noastre. Dacă vom învăţa, conduşi de Duhul, să ne privim mereu unii pe alţii în Dumnezeu, va şi mai vioi drumul nostru şi mai agilă colaborarea în atâtea domenii ale vieţii zilnice care deja acum în mod fericit ne uneşte.”
„Această privire teologală se hrăneşte din credinţă, din speranţă, din iubire; ea este capabilă să genereze o reflecţie teologică autentică, ce este în realitate adevărată scientia Dei, participare la privirea pe care Dumnezeu o are despre Sine însuşi şi despre noi. O reflecţie care nu va putea decât să ne apropie pe unii de alţii, în drumul unităţii, chiar dacă pornim de la perspective diferite. De aceea am încredere şi mă rog pentru ca lucrarea Comisiei mixte internaţionale să poată fi expresie a acestei înţelegeri profunde, a acestei teologii ‘făcute în genunchi’. Reflecţia asupra conceptelor de primat şi de sinodalitate, despre comuniune în Biserica universală, despre slujirea Episcopului de Roma, nu va fi atunci un exerciţiu academic, nici o simplă dispută între poziţii inconciliabile. Cu toţii avem nevoie să ne deschidem cu curaj şi încredere la acţiunea Duhului Sfânt, să ne lăsăm implicaţi în privirea lui Cristos asupra Bisericii, mireasa Sa, în drumul acestui ecumenism spiritual întărit de martiriul atâtor fraţi ai noştri care, mărturisindu-l pe Isus Cristos Domnul, au realizat ecumenismul sângelui.”
