Tinerilor trebuie să li se vorbească despre frumuseţea căsătoriei

02.07.2014, Vatican (Catholica) - Cu scopul de a reda creştinilor frumuseţea familiei, Biserica trebuie să devină iarăşi credibilă. Vorbind cu jurnaliştii, la sfârşitul conferinţei de presă de prezentare a instrumentum laboris, în vederea apropiatului Sinod Extraordinar al Episcopilor pe tema „Provocările pastorale ale familiei în contextul evanghelizării” (5-19 octombrie 2014), Cardinalul Lorenzo Baldisseri, secretarul Sinodului Episcopilor, a clarificat anumite aspecte privind acest eveniment mult aşteptat şi larg dezbătut.

Cardinalul a clarificat mai întâi de toate că scandalurile în legătură mai ales cu pedofilia, în care a fost implicată Biserica în ultimii 10 ani şi care au fost foarte mult accentuate de mass-media, au fost în mare măsură recunoscute şi au subminat credibilitatea Bisericii, făcând-o să intervină într-un mod foarte hotărât. Totuşi, le-a spus el reporterilor, nimeni nu se poate gândi că „Episcopii şi preoţii sunt îngeri”; şi ei pot păcătui. În opoziţie cu ceea ce se întâmplă în „alte contexte”, în Biserică păcatul este recunoscut şi poate fi regretat, admiţându-se că sunt şi „mere stricate”.

Cardinalul Baldisseri a explicat că la Sinodul Extraordinar vor participa 23 de auditori laici, între care 7 cupluri căsătorite, dintre care unul va da mărturie în cadrul sesiunilor sinodale. Unul dintre obiectivele acestui Sinod va fi acela de a realiza o pastoraţie mai organică şi universală a divorţaţilor şi a mamelor necăsătorite, armonizând programele diferitelor Conferinţe Episcopale.

– Eminenţă, care este problema fundamentală cu privire la pastoraţia persoanelor divorţate şi recăsătorite? Poate fi urmat modelul „celei de-a doua căsătorii” practicat de Biserica Ortodoxă?

– Instrumentum laboris face diferenţa în primul rând între trei categorii: cei simplu separaţi, cei divorţaţi şi cei divorţaţi şi recăsătoriţi. Cei separaţi trăiesc în aceste condiţii o căsătorie care este încă validă; poziţia lor, în orice caz, este legitimă. Este diferit în schimb cazul divorţaţilor, care presupune un act civil nerecunoscut de Biserică. În cazul celor care se „recăsătoresc”, se adaugă la actul civil o nouă uniune. Documentul publicat astăzi va ajuta aşadar la implementarea asistenţei pastorale. S-ar putea întâmpla ca un preot nu foarte instruit să creadă că o persoană divorţată se află în aceleaşi condiţii cu una care s-a recăsătorit. Aşadar, Sinodul va contribui la pastoraţia în aceste aspecte şi Părinţii sinodali vor reflecta la acest fenomen larg răspândit în Vest. În legătură cu „modelul ortodox”, subiectul este propus în Instrumentum laboris şi Părinţii sinodali vor discuta şi despre acesta.

– În ce măsură Biserica, prin Sinod, va fi capabilă să motiveze tinerii în mod credibil să redescopere frumuseţea căsătoriei?

– Cred că Sinodul va contribui mult în această privinţă; în societatea apuseană mass-media subliniază doar unele aspecte în timp ce altele, la fel de importante sau poate chiar mai importante, sunt puse în umbră. Sunt puţini tineri care doresc să se căsătorească sau care discută despre frumuseţea căsătoriei. Este o temă care nu intră la ştiri sau nu este pusă în evidenţă. Conceptul este bine explicat în Instrumentum laboris, atât cu privire la oportunităţile pe care le oferă căsătoria, cât şi la aspectele critice, însă mereu căutând soluţii.

– În ce constă „asistenţa pastorală” a cuplurilor homosexuale dorită de document?

– Asistenţa pastorală se adresează tuturor, aşadar şi cuplurilor de acelaşi sex. Până acum părea să fie un tabu sau o problemă. Ce este de făcut? Vorbim despre fiinţe umane… Dacă sunt botezate creştineşte şi trăiesc într-o familie, de ce ar trebui să fie discriminaţi? Ei trebuie să fie acceptaţi, şi în parohii. Cred că este explozia unei situaţii dificile, creată din motive istorice. Persoanele care se găsesc în această situaţie trebuie să fie şi ele primite, tolerate, susţinute, să aibă locul lor în Biserica şi să trăiască la fel ca ceilalţi.

– Instrumentum laboris face referire şi la cateheza matrimonială (sau legată de Sacramentele iniţierii creştine acordate copiilor) ca o oportunitate pentru întoarcerea la credinţa creştină şi la Biserică. Cum poate avea loc aceasta?

– Dacă într-o familie se trăieşte creştineşte căsătoria, se oferă şi o învăţătură copiilor. Din păcate, întâlnim şi familii distruse, în care copiii sunt principalele victime. Acestea sunt situaţii în care Biserica este interpelată; ea trebuie să se ocupe de aceste situaţii de suferinţă şi să înţeleagă cum să îi facă să meargă pe calea creştină. Se întâmplă frecvent ca familiile distruse să fie îndepărtate de Biserică sau să nu fi avut niciodată vreun contact cu Biserica. Se poate întâmpla, însă, ca într-o zi, din diverse motive, să se apropie de Biserică şi să descopere că există căi pentru a putea trăi bine şi în mod creştin. Este vorba de a găsi, şi în aceasta, un nou stil în perspectiva indicată de Papa Francisc, descris de unii, nu întâmplător, ca „preotul paroh al lumii”.