Papa Francisc: Slujirea celorlalţi şi trăirea libertăţii
06.07.2014, Molise (Catholica) - În predica de la Liturghia celebrată sâmbătă în Molise, Papa Francisc a explicat că Biserica este un popor care îl slujeşte pe Dumnezeu şi care trăieşte în acelaşi timp în libertatea pe care El o oferă. „Aceasta este libertatea pe care, cu harul lui Dumnezeu, o experimentăm în comunitatea creştină, când ne punem unii în slujba altora. Fără gelozii, fără partide, fără bârfe… Să ne slujim unii pe alţii, să ne slujim!”, a spus Pontiful în predica din 5 iulie. Cristos „ne eliberează de frică, de goliciune interioară, de regrete şi nemulţumiri. […] Cristos ne eliberează de negura existenţială.”
Celebrată pe stadionul Romagnoli din Campobasso, Liturghia papală a fost al doilea eveniment din călătoria de o zi făcută în regiunea sudică italiană Molise. Pontiful a reflectat asupra modului în care prima lectură ilustrează caracteristicile înţelepciunii divine, afirmând că „eliberează de rău şi de asuprire pe cei care sunt în slujba Domnului”. A explicat că Dumnezeu nu este niciodată neutru, ci mereu „de partea persoanelor fragile, a persoanelor discriminate şi asuprite care se abandonează încrezătoare Lui”, adăugând că experienţa lui Iacob şi a lui Iosif în Vechiul Testament „evidenţiază două aspecte esenţiale ale vieţii Bisericii: Biserica este un popor care îl slujeşte pe Dumnezeu; Biserica este un popor care trăieşte în libertatea dăruită de El.”
Subliniind că Biserica este mai întâi de toate un popor ce îi slujeşte lui Dumnezeu, Pontiful a spus că deşi aceasta se face în diferite moduri, cel mai important este rugăciunea, Maria fiind un exemplu special în acest sens, prin graba ei de a o ajuta pe Elisabeta când aceasta avea nevoie. „Mărturia carităţii este calea maestră a evanghelizării”, a spus Papa, încurajându-i pe preoţii, persoanele consacrate şi laicii din Molise „să persevereze pe această cale, slujindu-l pe Dumnezeu prin slujirea altora şi răspândind pretutindeni cultura solidarităţii. Este atâta nevoie de această angajare, în faţa situaţiilor de lipsuri materiale şi spirituale, în special în faţa şomajului, o plagă care cere orice efort şi mult curaj din partea tuturor.” Pentru a face acest efort Papa a spus că este mai întâi necesar să se pună „demnitatea persoanei umane în centrul oricărei perspective şi al oricărei acţiuni. Celelalte interese, chiar dacă sunt legitime, sunt secundare. În centru este demnitatea persoanei umane! De ce? Pentru că persoana umană este imagine a lui Dumnezeu, a fost creată după imaginea lui Dumnezeu şi noi toţi suntem imagine a lui Dumnezeu!”
Continuând, Pontiful Roman a explicat că deoarece Biserica îi slujeşte Domnului, ea este şi un popor care „experimentează libertatea şi trăieşte această libertate pe care El o dă”, adăugând că „Domnul dă mereu adevărata libertate”. „Libertate înainte de toate de păcat, de egoism în toate formele sale: libertate de a se dărui şi de a face aceasta cu bucurie”, precum şi „de a-l adora pe Dumnezeu, de a-l sluji pe Dumnezeu şi de a-l sluji şi în fraţii noştri”. „Atunci Domnul ne eliberează de ambiţii şi rivalităţi, care ameninţă unitatea comuniunii. Ne eliberează de neîncredere, de tristeţe – această tristeţe periculoasă pentru că ne trage în jos. Ne trage în jos. Este periculos. Fiţi atenţi.” Observând că adesea „nu lipsesc atitudini negative, care fac persoanele autoreferenţiale, preocupate mai mult să se apere decât să se dăruiască”, chiar şi în comunităţile noastre, Papa a asigurat că Cristos ne eliberează de toate acestea.
„Pentru aceasta noi, discipolii Domnului, deşi rămânem mereu slabi şi păcătoşi – toţi suntem aşa! – dar deşi rămânem slabi şi păcătoşi, suntem chemaţi să trăim cu bucurie şi curaj credinţa noastră, comuniunea cu Dumnezeu şi cu fraţii, adorarea lui Dumnezeu şi să înfruntăm cu putere trudele şi încercările vieţii.” Încheindu-şi reflecţia, Papa Francisc s-a rugat ca Fecioara Eliberării să mijlocească pentru ca toţi să obţină „bucuria de a-l sluji pe Domnul şi de a merge în libertatea pe care El ne-a dăruit-o: în libertatea adoraţiei, a rugăciunii şi a slujirii celorlalţi. Maria să vă ajute să fiţi Biserică maternă, Biserică primitoare şi grijulie faţă de toţi. Ea să fie mereu alături de voi, de bolnavii voştri, de bătrânii voştri, care sunt înţelepciunea poporului, de tinerii voştri. […] Fie ca Sfânta Fecioară să ne însoţească, să ne ajute, să ne consoleze, să ne dea pace şi să ne dea bucurie!”
