Papa către Biserica Penticostală: Suntem pe calea spre unitate

29.07.2014, Caserta (Catholica) - Unitatea în diversitate şi apelul la iertare pentru lipsa de înţelegere arătată de unii catolici faţă de fraţii lor penticostali au fost temele cheie ale discursului Papei adresat în biserica penticostală a reconcilierii din Caserta luni, 28 iulie, în timpul întâlnirii cu prietenul său, pastorul Giovanni Traettino, pe care îl ştie de muli ani, atât din Buenos Aires cât şi ca Episcop al Romei. Întâlnirea a avut loc într-o atmosferă intimă şi plină de bucurie, participând 200 de persoane, majoritatea penticostali din Italia, SUA şi Argentina, precum şi din alte ţări. „Cu oameni ca Dvs”, i-a spus pastorul Traettino Papei Francisc, „există speranţă pentru noi, creştinii”.

Discursul Papei a fost ca răspuns la discursul rostit de pastor, care a subliniat că prezenţa lui Isus şi mersul în prezenţa lui Isus ar trebui să fie centrul vieţii noastre. Papa Francisc a remarcat că „a merge” a fost prima poruncă dată de Dumnezeu poporului Său, reprezentat de Abraham: „Du-te, mergi în prezenţa Mea şi fii fără greşeală”. A adăugat: „Eu nu înţeleg un creştin oprit! Un creştin care nu merge – eu nu înţeleg! Creştinul trebuie să meargă […] pentru că ceea ce este oprit, ceea ce nu merge, se corupe. Apa stătută este prima apă care se strică, apa care nu curge… Există creştini care confundă a merge cu a umbla. Nu sunt ‘mergători’, sunt rătăcitori şi umblă încoace şi încolo în viaţă. Sunt în labirint şi acolo umblă, umblă… […] le lipseşte speranţa. Creştinii fără speranţă umblă prin viaţă; nu sunt capabili să meargă înainte.”

A continuat amintind episodul cu Iacob care, în timpul foametei, şi-a trimis pe cei 11 fii – zece dintre ei vinovaţi de trădare, de vinderea fratelui lor, Iosif – în Egipt, după grâne. Acolo l-au regăsit pe Iosif, care între timp devenise mare demnitar. „Când mergem în prezenţa lui Dumnezeu, găsim această fraternitate. În schimb când ne oprim, privim prea mult unul la altul, se intră pe un alt drum… urât, urât! […] Şi aşa încep, aşa a început din primul moment diviziunea în Biserică. Şi nu Duhul Sfânt face diviziunea! Face un lucru care îi seamănă suficient, dar nu diviziunea. Nu Domnul Isus face diviziunea! […] Din primul moment al creştinismului, în comunitatea creştină a existat această ispită. ‘Eu sunt al lui acesta’; ‘Eu sunt al lui acela’; ‘Nu! Eu sunt Biserica, tu eşti secta’. […] Ce face Duhul Sfânt? […] El face diversitatea! Şi într-adevăr această diversitate este atât de bogată, atât de frumoasă. Însă după aceea, acelaşi Duh Sfânt face unitatea, şi astfel Biserica este una în diversitate. Şi, pentru a folosi un cuvânt frumos al unui evanghelic pe care îl iubesc mult, o ‘diversitate reconciliată’ de Duhul Sfânt. El face ambele lucruri: face diversitatea carismelor şi apoi face armonia carismelor.”

Pentru a oferi o imagine a modului în care trebuie să fie unitatea în Biserică, Papa Francisc a descris o sferă, pe care toate punctele sunt echidistante faţă de centru. Aceasta, a susţinut el, este un exemplu de uniformitate, iar „Duhul Sfânt nu face uniformitate!” Şi a continuat: „Să ne gândim la poliedru: poliedrul este o unitate, dar cu toate părţile diferite; fiecare are o particularitate a sa, carisma sa. Aceasta este unitatea în diversitate. Pe acest drum noi creştinii facem ceea ce numim cu numele teologic de ecumenism: încercăm să facem în aşa fel încât această diversitate să fie mai armonizată de Duhul Sfânt şi să devină unitate; încercăm să mergem în prezenţa lui Dumnezeu pentru a fi fără greşeală; încercăm să mergem ca să găsim hrana de care avem nevoie pentru a găsi fratele.” Pe drumul spre unitate „am făcut de atâtea ori acelaşi lucru ca fraţii lui Iosif, când gelozia şi invidia ne-au despărţit. Ei au ajuns mai întâi să vrea să îl ucidă pe fratele lor – Ruben a reuşit să îl salveze – şi apoi să îl vândă.” A amintit de istoria tristă a denunţării penticostalilor de unii catolici. „Eu sunt păstorul catolicilor: eu vă cer iertare pentru asta! Eu vă cer iertare pentru fraţii şi surorile catolici care nu au înţeles şi care au fost ispitiţi de diavol şi au făcut acelaşi lucru ca fraţii lui Iosif. Îi cer Domnului ca să ne dea harul de a recunoaşte şi de a ierta… Mulţumesc!”

Papa Francisc a continuat comentând afirmaţia pastorului Traettino: „Adevărul este o întâlnire”. „O întâlnire între persoane. Adevărul nu se face în laborator, se face în viaţă, căutându-l pe Isus pentru a-l găsi. Însă misterul cel mai frumos, cel mai mare, este că atunci când noi îl găsim pe Isus, ne dăm seama că El ne căuta dinainte, că El ne-a găsit dinainte, pentru că El ajunge înaintea noastră! Mie, în spaniolă, îmi place să spun că Domnul ne primerea. Este un cuvânt spaniol: ne precede şi mereu ne aşteaptă. […] Acea întâlnire care transformă; din acea întâlnire vine totul. Acesta este drumul sfinţeniei creştine: în fiecare zi a-l căuta pe Isus pentru a-l întâlni şi în fiecare zi a ne lăsa căutaţi de Isus şi a ne lăsa întâlniţi de Isus.”

„Noi suntem pe acest drum al unităţii, între fraţi”, a spus Pontiful la final. „Cineva va fi uimit: ‘Dar, Papa a mers la evanghelici’. A mers să îi întâlnească pe fraţi! Da! Pentru că – şi ceea ce voi spune este adevărat – ei sunt cei care au venit mai înainte să mă viziteze la Buenos Aires. Şi aici este un martor: Jorge Himitian poate povesti istoria despre când au venit, s-au apropiat… Şi aşa a început această prietenie, această apropiere dintre păstorii din Buenos Aires, şi astăzi aici. Vă mulţumesc mult. Vă cer să vă rugaţi pentru mine, am nevoie… pentru ca măcar să nu fiu atât de rău. Mulţumesc!” După întâlnire Papa s-a întors în Vatican cu elicopterul.

Legături

• Textul integral al discursului papal