Papa Francisc: Îndreptarea fraternă este dureroasă, întotdeauna cu iubire, adevăr şi smerenie
12.09.2014, Vatican (Catholica) - Adevărata îndreptare fraternă poate fi dureroasă, dar trebuie făcută întotdeauna cu iubire, în adevăr şi cu smerenie; dacă simţim plăcere atunci când îi corectăm pe ceilalţi, aceasta nu vine de la Dumnezeu, a spus Papa Francisc în predica la Sfânta Liturghie celebrată vineri, 12 septembrie 2014, dimineaţă, în capela din Casa Sfânta Marta, în ziua în care Biserica a celebrat Preasfântul Nume al Mariei. În Evanghelia zilei, Isus îi avertizează pe cei care văd paiul din ochiul fratelui dar nu-şi dau seama de bârna din ochiul lor. Comentând aceste cuvinte, Papa Francisc a revenit la tema îndreptării fraterne şi a spus că mai întâi de toate, fratele care greşeşte trebuie îndreptat în spiritul carităţii, citim pe situl Radio Vatican.
„Nu poţi îndrepta o persoană fără iubire şi fără caritate. Nu poţi face o operaţie chirurgicală fără anestezie, altfel bolnavul va muri de durere. Caritatea este ca o anestezie care ajută la primirea îngrijirii şi acceptarea îndreptării. Trebuie luat de o parte, cu blândeţe, cu iubire, şi să-i vorbeşti”. În al doilea rând, a continuat Pontiful, trebuie să-i vorbeşti întru adevăr. „Să nu spui un lucru care nu este adevărat. De câte ori în comunităţile noastre se spun lucruri despre cineva care nu sunt adevărate: sunt calomnii”. „Bârfele fac rău, bârfele sunt palme date unei persoane, sunt palme îndreptate spre inima acelei persoane”. Desigur, a reluat, „când ţi se spune adevărul, nu este uşor să-l asculţi, dar dacă e spus în spiritul carităţii şi cu iubire, este mai uşor să-l accepţi”. Aşadar, „trebuie să vorbim de defectele celorlalţi cu spiritul carităţii”.
Al treilea punct se referă la smerenia cu care trebuie făcută îndreptarea fraternă. „Dacă tu trebuie să îndrepţi un defect neînsemnat al aproapelui, gândeşte-te că tu ai altele mult mai mari! Îndreptarea fraternă este un gest care urmăreşte vindecarea trupului Bisericii. Este o gaură, acolo, în ţesutul Bisericii care trebuie cusut la loc. Şi asemenea mamelor şi bunicilor care cos la loc cu atâta delicateţe, la fel trebuie să fie şi îndreptarea fraternă. Dacă nu eşti în stare să o faci cu iubire, în spiritul carităţii, în adevăr şi cu smerenie, vei jigni, vei distruge inima acelei persoane, vei spune o bârfă în plus, care răneşte, şi tu vei deveni un orb făţarnic, după cum spune Isus: ‘făţarnicule, scoate mai întâi bârna din ochiul tău’. Făţarnic. Recunoaşte mai întâi că eşti mai păcătos decât celălalt, dar că tu, ca frate, trebuie să ajuţi la îndreptarea celuilalt”.
„Un semn care ne poate ajuta este faptul de a simţi o anumită plăcere când vedem că ceva nu merge şi ne simţim datori să intervenim. Trebuie să fim atenţi, pentru că acest semn nu vine de la Domnul. În Domnul găsim întotdeauna crucea, greutatea de a face un lucru bun. A Lui este întotdeauna iubirea care ne susţine, blândeţea. Să nu o faci pe judecătorul! Noi, creştinii, avem ispita de a o face pe medicii: să ieşim din jocul păcatului şi al harului, ca şi cum am fi îngeri. Nu! Sf. Paul spune: Să nu se întâmple ca după ce am predicat celorlalţi, eu însumi să fiu descalificat. Iar un creştin care, în comunitate, nu face lucrurile, precum îndreptarea fraternă, în spirit de caritate, în adevăr şi cu smerenie, e descalificat! Nu a reuşit să devină un creştin matur. Domnul să ne ajute în această slujire fraternă, atât de frumoasă şi atât de dureroasă, de a-i ajuta pe fraţii şi surorile noastre să fie mai buni, şi să ne ajute să o facem întotdeauna cu caritate, în adevăr şi cu smerenie”.
