Papa Francisc: Carismele sunt daruri pentru Biserică, nu pentru mândria unora
01.10.2014, Vatican (Catholica) - Carismele sunt daruri ale Spiritului Sfânt, pe care Dumnezeu le acordă unor persoane deoarece le pune în slujba altora cu gratuitate şi fără orgoliu, a afirmat Papa Francisc în cadrul audienţei generale din Piaţa San Pietro, după ce a salutat, în Aula Paul al VI-lea, participanţii la pelerinajul Micilor Apostole ale Carităţii, dedicate în particular asistenţei persoanelor cu dizabilităţi. „Carisma este un har, un dar oferit de Dumnezeu Tatăl, prin acţiunea Duhului Sfânt. Şi este un dar care este dat cuiva nu pentru că este mai bun decât ceilalţi sau pentru că a meritat aceasta: este un cadou pe care Dumnezeu i-l oferă, pentru ca el cu aceeaşi gratuitate şi aceeaşi iubire să îl poată pune în slujba întregii comunităţi, pentru binele tuturor.”
Un lucru important pe care l-a subliniat Pontiful a fost faptul că „nimeni nu poate înţelege singur dacă are o carismă, şi care anume… În cadrul comunităţii îmbobocesc şi înfloresc darurile cu care ne umple Tatăl; şi în sânul comunităţii învăţăm să le recunoaştem ca un semn al iubirii Sale faţă de toţi fiii Săi. Aşadar, fiecare dintre noi este bine să se întrebe: ‘Există vreo carismă pe care Domnul a făcut-o să apară în mine, în harul Duhului Său, şi pe care fraţii mei, în comunitatea creştină, au recunoscut-o şi încurajat-o? Şi cum mă comport eu cu privire la acest dar: îl trăiesc cu generozitate, punându-l în slujba tuturor, sau îl neglijez şi ajung să uit de el? Sau eventual devine în mine motiv de orgoliu, astfel încât să mă plâng mereu de ceilalţi şi să pretind ca în comunitate să se facă după cum spun eu?'”
Cu această deschidere a inimii, a continuat Papa Francisc, trebuie aşadar analizate numeroasele „carisme diferite” acordate de Dumnezeu Bisericii în trecut şi în prezent, fără ca acestea să fie „motiv de încurcătură, de tulburare”: „Toate sunt daruri pe care Dumnezeu le oferă comunităţii creştine, pentru ca să poată creşte armonioasă, în credinţă şi în iubire, ca un singur trup, Trupul lui Cristos. Însuşi Duhul care dă această diferenţă de carisme face unitatea Bisericii. Este mereu acelaşi Duh. Aşadar, în faţa acestei multiplicităţi de carisme, inimile noastre trebuie să se deschidă la bucurie şi trebuie să gândim: Ce lucru frumos! Atâtea daruri diferite, pentru că suntem cu toţii fii ai lui Dumnezeu şi cu toţii iubiţi în mod unic.”
„Aşa cum aminteşte apostolul Paul în prima Scrisoare către Corinteni, la capitolul 12, toate carismele sunt importante în ochii lui Dumnezeu şi, în acelaşi timp, niciuna nu este de neînlocuit. Aceasta înseamnă că în comunitatea creştină avem nevoie unul de altul şi fiecare dar primit se realizează pe deplin atunci când este împărtăşit cu fraţii, pentru binele tuturor. Aceasta este Biserica! Şi când Biserica, în varietatea carismelor sale, se exprimă în comuniune, nu poate să greşească: este frumuseţea şi forţa simţului supranatural al credinţei, care este dăruit de Duhul Sfânt pentru ca, împreună, să putem intra cu toţii în inima Evangheliei şi să învăţăm să îl urmăm pe Isus în viaţa noastră.”
