PS Florentin Crihălmeanu despre dialogul teologic de la Amman (II)
02.10.2014, Cluj (Catholica) - Situl Eparhiei Greco-Catolice de Cluj-Gherla a publicat miercuri, 1 octombrie, un amplu interviu cu PS Florentin Crihălmeanu, care a participat la Amman la sesiunea Comisiei Mixte Internaţionale de Dialog Teologic între Biserica Catolică şi Biserica Ortodoxă. Diverse rapoarte apărute în presă indică spre un blocaj în dialogul teologic. „Actualmente nu suntem pregătiţi pentru a face paşi semnificativi spre unitate”, este şi concluzia Episcopului clujean. Redăm în continuare ultima parte a interviului.
– Ce puteţi spune ca urmare a dificultăţilor întâmpinate la Amman: cum ar fi posibil ca dialogul teologic să îşi atingă scopul realizării paşilor concreţi spre unitate?
– Consider că ar trebui revăzută metodologia pregătirii plenarelor şi coerenţa faţă de deciziile luate la sesiunile anterioare. De asemenea, ar trebui revăzută metodologia moderării unei plenare. Ar trebui tratat, clar şi limpede la început, în comitetul de coordonare, ce părţi va avea textul şi ce va conţine. Membrii catolici ai comisiei mixte, să fim gata pentru schimbările de ritm ale fraţilor ortodocşi, sau pentru trecerea de la un subiect la altul, sau pentru eliminarea sau neacceptarea unor idei care ieri erau bune. Mă întreb dacă există întotdeauna „dorinţa de a căuta o cale”; „if there is a will, there is a way” – spune un vechi proverb englezesc. Partea ortodoxă mi s-a părut adeseori condiţionată puternic şi de frica de a fi supuşi criticii confraţilor lor, de aceea au existat ezitări, schimbări de ritm, polemici sterile. O altă observaţie este regretul că ne vedem rar în sesiuni plenare (ultima întâlnire a fost acum 4 ani!) şi, pe când se creează frumoase relaţii interconfesionale şi interumane, sesiunea plenară se încheie.
– În ce termeni s-a încheiat, la Amman, sesiunea plenară a Comisiei Mixte Internaţionale de Dialog Teologic între Biserica Catolică şi Biserica Ortodoxă?
– Finalul Sesiunii plenare a fost ca şi la Belgrad, Paphos şi Viena: un moment de tensiune şi dezamăgire, în care tot edificiul dialogului, construit cu multă răbdare, calm şi concesii din partea catolică a părut că se ruinează, pentru că trei-patru delegaţii ortodoxe prezente nu au fost de acord cu adoptarea documentului. Consider că atitudinea nesigură şi schimbătoare a comisiei ortodoxe şi a copreşedintelui ei a influenţat negativ mersul dialogului. Neînţelegerile dintre delegaţiile lor şi neacceptarea introducerii teologice propuse de Mitropolitul Zizioulas a creat de la început o disensiune care s-a evidenţiat şi în final. Consider că este şi o lipsă de onestitate din partea acelora care, deşi au avut posibilitatea, nu au spus clar de la început că nu sunt de acord cu propunerea formal unanim acceptată, de a „produce” un document fără introducere teologică in extenso, ci doar minimală, un document scurt şi simplu, adică pe înţelesul tuturor.
Din nefericire am constatat că se repetă istoria de la sesiunile plenare desfăşurate anterior, când, după zile întregi de muncă asiduă în comun, discuţii polemice, opinii interesante, argumente profunde, redactări de documente de lucru, în final, la momentul adoptării, delegaţia „X” spune simplu: „pentru noi documentul este inacceptabil şi Biserica noastră îl refuză”, cu motivaţii sau fără. Şi de această dată, la Amman, după ce timp de 6 zile s-a dat liber cuvântul oricărui membru al Comisiei reunite în plenară, să se spună la sfârşit că „acea afirmaţie e inacceptabilă” sau „lipseşte o parte istorică, patristică, teologică”, consider că este în faţa Domnului o lipsă de respect faţă de toţi cei care au lucrat aici în aceste zile şi au dorit sincer o apropiere, fără nici un alt interes.
Pe de altă parte, la încheierea sesiunii plenare de dialog teologic de la Amman, doresc să exprim un cuvânt de admiraţie şi de laudă pentru delegaţia Bisericii Ortodoxe Române, reprezentată cu multă demnitate de către IPS Iosif, Mitropolitul ortodox roman al Europei Occidentale si Meridionale şi pr. prof. dr. Patriciu Vlaicu, care, prin intervenţiile lor, au favorizat bunul mers al dialogului şi buna înţelegere a celor două părţi.
– Vă rugăm să formulaţi o concluzie ca urmare a întâlnirii dintre cele două Biserici, Ortodoxă şi Catolică, pe locul sfânt al Botezului Domnului de la malul râului Iordan, dar într-o realitate ce reflectă starea lumii actuale dominată de divergenţe şi lipsa unei comunicări reale.
– O concluzie se impune: e limpede că actualmente nu suntem pregătiţi pentru a face paşi semnificativi spre unitate. Unitatea este o lucrare a Spiritului Sfânt, artizanul deplinei unităţi cu deplina respectare a diversităţii. Există un timp (ceas, kairos) al Domnului, care, „nici nu grăbeşte şi nici nu întârzie”, spunea Cardinalul Todea, noi nu îl putem cunoaşte, îl putem doar pregăti şi putem privi cu speranţă spre acel moment în care vom putea discuta sincer, cu deschidere şi disponibilitate, fără frică, blocaje sau gânduri ascunse, când toţi vor dori cu adevărat ca Biserica Creştină să fie Una, după dorinţa Capului ei, Isus Hristos: „Ca toţi să fie una, după cum Tu, Părinte, întru Mine şi Eu întru Tine, aşa şi aceştia în Noi să fie una, ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis” (Io 17,21).
