Papa Francisc: Speranţa creştină nu este un simplu optimism
15.10.2014, Vatican (Catholica) - În cadrul audienţei generale de miercuri, 15 octombrie 2014, dimineaţa, Papa Francisc şi-a dezvoltat cateheza pe tema „Biserica mireasă îşi aşteaptă Mirele”. „În această perioadă am vorbit despre Biserică, despre Sfânta noastră Maică Biserica ierarhică, poporul lui Dumnezeu aflat în drum. Astăzi dorim să ne întrebăm: la sfârşit, ce va fi cu poporul lui Dumnezeu? Ce va fi cu fiecare dintre noi? La ce trebuie să ne aşteptăm? Apostolul Paul îi încuraja pe creştinii din comunitatea din Tesalonic, care îşi puneau tot aceste întrebări, şi după argumentarea sa spuneau aceste cuvinte care sunt dintre cele mai frumoase din Noul Testament: ‘Vom fi cu Domnul pentru totdeauna!’ (1Tesaloniceni 4,17). Sunt cuvinte simple, dar cu o densitate de speranţă atât de mare!”
„Iată cine este Biserica: este poporul lui Dumnezeu care îl urmează pe Domnul Isus şi care se pregăteşte zi după zi pentru întâlnirea cu El, ca o mireasă cu mirele ei. Şi nu este numai un mod de a spune: va fi adevărată nuntă! Da, deoarece Cristos, făcându-se om ca şi noi şi făcând din noi toţi una cu El, cu moartea Sa şi învierea Sa, s-a căsătorit într-adevăr cu noi şi a făcut din noi ca popor mireasa Sa. Şi aceasta nu este altceva decât împlinirea planului de comuniune şi de iubire croit de Dumnezeu în cursul întregii istorii, istoria poporului lui Dumnezeu şi istoria proprie a fiecăruia dintre noi. Domnul este cel care duce înainte aceasta.”
Plecând de la imaginea pentru Biserică din Apocalips a „cortului lui Dumnezeu”, Pontiful a subliniat că „speranţa creştină nu este pur şi simplu o dorinţă, un auspiciu, nu este optimism: pentru un creştin, speranţa este aşteptare, aşteptare ferventă, pasionată de împlinirea ultimă şi definitivă a unui mister, misterul iubirii lui Dumnezeu, în care suntem renăscuţi şi deja trăim. Şi este aşteptare a unuia care urmează să vină: este Cristos Domnul care se apropie tot mai mult de noi, zi după zi, şi care vine să ne introducă în sfârşit în plinătatea comuniunii Sale şi a păcii Sale. Aşadar, Biserica are misiunea de a menţine aprinsă şi foarte vizibilă făclia speranţei, pentru ca să poată continua să strălucească drept semn sigur de mântuire şi să poată lumina întregii omeniri cărarea care duce la întâlnirea cu faţa milostivă a lui Dumnezeu.”
„Iubiţi fraţi şi surori”, a atras atenţia Papa, „iată aşadar ce anume aşteptăm: ca Isus să se întoarcă! Biserica mireasă îl aşteaptă pe Mirele ei! Însă trebuie să ne întrebăm, cu multă sinceritate: suntem cu adevărat martori luminoşi şi credibili ai acestei aşteptări, ai acestei speranţe? Comunităţile noastre trăiesc încă sub semnul prezenţei Domnului Isus şi în aşteptarea călduroasă a venirii Sale, sau apar obosite, slăbite, sub povara oboselii şi a resemnării? Riscăm şi noi să epuizăm untdelemnul credinţei şi untdelemnul bucuriei? Să fim atenţi!”
Sfântul Părinte a încheiat: „Să o invocăm pe Fecioara Maria, Mama speranţei şi Regina cerului, pentru ca să ne menţină mereu într-o atitudine de ascultare şi de aşteptare, aşa încât să putem fi deja acum pătrunşi de iubirea lui Cristos şi să participăm într-o zi la bucuria fără sfârşit, în comuniunea deplină a lui Dumnezeu, şi să nu uitaţi, să nu uităm niciodată: ‘Vom fi cu Domnul pentru totdeauna!'”
