Papa Francisc: Isus caută inima omului pentru a o vindeca
28.10.2014, Vatican (Catholica) - Biserica este edificată de Isus care nu priveşte la păcatul omului ci la inima sa, pe care o caută pentru a o vindeca, a spus Papa Francisc în predica la Sfânta Liturghie celebrată marţi, 28 octombrie 2014, dimineaţă, în capela Casei Sfânta Marta din Vatican. Reflectând asupra Evangheliei din Liturghia zilei, după Sf. Luca 6,12-16, Pontiful s-a oprit asupra momentului alegerii celor 12 apostoli, atrăgând atenţia asupra acţiunilor care marchează clădirea Bisericii „pe temelia apostolilor”: cu o seară înainte, Isus „s-a urcat pe un munte să se roage şi a petrecut toată noaptea în rugăciune”, apoi „când s-a făcut ziuă i-a chemat pe ucenicii Săi, a ales doisprezece dintre ei şi le-a dat numele de apostoli”, citim în relatarea de pe situl Radio Vatican.
„Isus se roagă, cheamă, alege, îi trimite pe discipoli, vindecă mulţimea. În acest locaş, Isus – cel care este piatra unghiulară – împlineşte toate aceste acţiuni, fiind El cel care duce astfel mai departe Biserica; cum spune Apostolul Paul, această Biserică este ‘clădită pe temelia apostolilor’. Cei 12 pe care i-a ales erau cu toţii păcătoşi. Nu era Iuda cel mai păcătos dintre ei; nu ştiu cine era cel mai păcătos… Iuda, sărmanul, este cel care s-a închis faţă de iubire, de aceea a devenit trădător. Însă toţi au fugit în momentul dificil al Pătimirii şi l-au lăsat singur pe Isus. Erau cu toţii păcătoşi, dar Isus i-a ales.”
Isus ne vrea în Biserică, şi nu asemenea unor oaspeţi sau străini, ci „cu dreptul unui cetăţean”, a subliniat Pontiful, referindu-se la fragmentul primei lecturi, luat din Scrisoarea Sf. Apostol Paul către Efeseni. În Biserică, a insistat Papa, „nu suntem în trecere, ci înrădăcinaţi în ea”. „Noi suntem cetăţeni, concetăţeni ai acestei Biserici. Dacă noi nu intrăm în acest locaş al Domnului pentru a face parte din această construcţie, astfel încât să devenim locuinţa Duhul Sfânt, atunci nu facem parte din Biserică, ci stăm şi ne uităm de la porţile sale, spunând: ‘O, ce frumos. Da, ce frumos…’ dar nu merg mai departe de punctul de recepţie al Bisericii, ci rămân acolo, la poartă, spunând ‘da, sunt catolic, dar nu mai mult decât trebuie’.”
Acest mod de a acţiona nu are sens în comparaţie cu iubirea şi îndurarea totale, nutrite de Isus pentru fiecare dintre noi. Demonstraţia acestui fapt constă în gestul lui Cristos faţă de Petru, pe care îl aşează în fruntea Bisericii. Prima dintre coloane îl trădează, dar Isus îi răspunde iertându-l: „Pe Isus nu-l interesa păcatul lui Petru: căuta inima, însă pentru a găsi această inimă şi pentru a o vindeca s-a rugat. Isus se roagă şi vindecă, lucru pe care îl face şi pentru fiecare dintre noi. Nu putem înţelege Biserica fără acest Isus care se roagă şi vindecă. Fie ca Duhul Sfânt să ne ajute să înţelegem cu toţii această Biserică a cărei forţă constă în rugăciunea lui Isus pentru noi, rugăciune în măsură să ne vindece pe toţi”.
