Papa Francisc: Omul care se crede dumnezeu distruge lumea
01.11.2014, Vatican (Catholica) - Omul-dumnezeu distruge pământul şi îi înfometează pe săraci – aşa şi-a exprimat Papa Francisc durerea pentru devastările distrugătorilor, în predica sa liberă din Cimitirul roman Verano, în solemnitatea Tuturor Sfinţilor. Papa Francisc a pornit de la prima lectura luată din Apocalips, unde îngerul strigă cu glas tare către patru îngeri, cărora le-a fost dat să devasteze pământul şi marea, să distrugă totul: „Nu dăunaţi pământului şi nici mării, şi nici arborilor”. Noi suntem în stare să devastăm pământul mai bine decât îngerii. Omul care se simte dumnezeu distruge totul şi îi înlătură pe săracii care cer pâine, pe copiii flămânzi.
Durerea Papei Francisc este mare arătând că oamenii din ziua de astăzi sunt în stare să distrugă pământul, marea şi arborii. „Aceasta o facem: dăunăm creaţiei, dăunăm vieţii, dăunăm culturilor, dăunăm valorilor, dăunăm speranţei. Şi câtă nevoie avem de forţa Domnului pentru ca să ne sigileze cu iubirea Sa şi cu forţa Sa, pentru a opri această nebună cursă de distrugere. Distrugere a ceea ce El ne-a dat, a celor mai frumoase lucruri pe care El le-a făcut pentru noi, pentru ca noi să le ducem înainte, să le facem să crească, să dea roade.”
„Omul ia în stăpânire totul, se crede dumnezeu, se crede regele. Şi războaiele: războaiele care continuă, nu tocmai pentru a semăna sămânţă de viaţă. Pentru a distruge. Dar este industria distrugerii. Este şi un sistem de viaţă care atunci când lucrurile nu se pot aranja, se aruncă: se aruncă copiii, se aruncă bătrânii, se aruncă tinerii fără loc de muncă… Această devastare a făcut-o această cultură a rebutului. Se aruncă popoare… Aceasta este prima imagine care mi-a venit în minte, când am auzit această lectură.”
A doua imagine prezentată de Pontif este aceea a mulţimii imense, „pe care nimeni n-o putea număra, din toate naţiunile, triburile, popoarele şi limbile”. „Acum începe frigul: aceşti săraci, care trebuie să fugă pentru a-şi salva viaţa, din casele lor, din popoarele lor, din satele lor, în deşert… şi trăiesc în corturi, simt frigul, fără medicamente, înfometaţi… pentru că dumnezeul-om a pus stăpânire pe creaţie, pe tot ceea ce a făcut frumos Dumnezeu pentru noi.”
„Se pare că aceşti oameni, aceşti copii înfometaţi, bolnavi, se pare că ei nu contează, că sunt dintr-o altă specie, nu sunt umani. Şi această mulţime este în faţa lui Dumnezeu şi cere: ‘Vă rog, mântuire! Vă rog, pace! Vă rog, pâine! Vă rog, loc de muncă! Vă rog, copii şi bunici! Vă rog, tineri cu demnitatea de a putea munci!’ Dar cei persecutaţi, printre ei, cei care sunt persecutaţi pentru credinţă.” În ziua Tuturor Sfinţilor, Sfântul Părinte ne-a invitat să ne gândim „la toţi aceştia, la sfinţii necunoscuţi. Păcătoşi ca şi noi, mai rău decât noi, dar distruşi. La atâţia care vin din strâmtorarea cea mare: cea mai mare parte din lume este în strâmtorare. Şi Domnul sfinţeşte acest popor, păcătos ca şi noi, dar îl sfinţeşte cu strâmtorarea.”
În final, după imaginea devastării şi aceea a victimelor, a treia imagine este aceea a lui Dumnezeu şi a binecuvântării lui: speranţa. „‘Acum suntem fii ai lui Dumnezeu’, am auzit în lectura a doua. ‘Şi ce vom fi nu s-a arătat încă. Dar ştim că atunci când se va arăta Fiul lui Dumnezeu vom fi asemenea Lui, pentru că îl vom vedea aşa cum este’, adică: speranţa. Şi aceasta este binecuvântarea Domnului pe care încă o avem: speranţa. Speranţa ca El să aibă milă de poporul Său, să aibă milă de aceştia care sunt în strâmtorarea cea mare. Şi să aibă milă de distrugători şi să se convertească.”
„Care trebuie să fie atitudinea noastră, dacă vrem să intrăm în acest popor şi să mergem spre Tatăl, în această lume de devastare, în această lume de războaie, în această lume de strâmtorare?”, a întrebat Papa Francisc. „Atitudinea noastră, am auzit în Evanghelie, este atitudinea Fericirilor. Numai acel drum ne va duce la întâlnirea cu Dumnezeu. Numai acel drum ne va salva de la distrugere, de la devastarea pământului, a creaţiei, a moralei, a istoriei, a familiei, a toate. Numai acel drum: dar ne va face să trecem prin lucruri urâte, să ştiţi! Ne va aduce probleme. Persecuţie. Dar numai acel drum ne va duce înainte.”
