Scrisoare deschisă pe tema orelor de „educaţie sexuală”
16.11.2014, Timişoara (Catholica) - Mai multe zeci de organizaţii non-guvernamentale, majoritatea creştine, au trimis joi, 13 noiembrie 2014, miniştrilor Educaţiei şi Sănătăţii o scrisoare în care se arată preocupate şi îngrijorate de presiunile în creştere pentru introducerea în şcoli a „educaţiei sexuale”. Scrisoarea vine la câteva zile după ce un alt grup de ONG-uri s-a adresat celor doi miniştri în susţinerea acestei materii. Textul integral a apărut pe mai multe situri, printre care şi DarulVietii.ro, Asociaţia timişoreană Darul Vieţii fiind unul dintre semnatari.
„De mai bine de 10 ani, un grup de organizaţii civice şi persoane publice exercită periodic presiuni asupra instituţiilor statului pentru a introduce în programa şcolară obligatorie, fără consultări şi indiferent de voinţa majorităţii, o materie numită ‘educaţie sexuală'”, citim în scrisoarea deschisă. „Acest grup se foloseşte de orice ocazie pentru a-şi relua presiunile, aşa cum a făcut-o şi zilele trecute, motivând prin cazul într-adevăr foarte grav de la Segarcea, unde un tânăr a infectat intenţionat cu HIV numeroase femei.”
Se explică apoi că „numai o educaţie morală serioasă, conformă principiilor creştine, este calea şi către adevărata sănătate trupească a copilului şi adolescentului. Dar această educaţie trebuie să rămână în primul rând în sfera şi de competenţa familiei. Dacă ea se va face totuşi în şcoli, materia trebuie construită pe premisele oferite de valorile şi criteriile morale în abordarea sexualităţii şi în nici un caz nu trebuie să constea în predarea mecanicii actului sexual şi a unei iluzorii ‘protecţii’ faţă de sarcină şi de bolile cu transmitere sexuală. În orice caz, în virtutea dreptului constituţional conferit părinţilor de a asigura potrivit propriilor convingeri educaţia copiilor lor, trebuie prevăzută posibilitatea părinţilor de a decide dacă minorii aflaţi în grija lor urmează aceste cursuri sau nu.”
Scrisoarea subliniază că semnatarii scrisorii „sunt, cu excepţiile de rigoare, organizaţii cu o componentă ideologică pronunţată, care promovează o viziune ce favorizează promiscuitatea, sub aparenţa aşa-numitelor ‘drepturi sexuale'”. „Insistenţa pe introducerea unei asemenea materii obligatorii, în absenţa consultărilor publice şi fără a ţine cont de interesul real al copiilor (nu de maşinaţiile ideologice ale unor ONG-uri), este de natură să declanşeze conflicte majore între autorităţi şi societatea civilă, aşa cum s-a întâmplat în alte ţări din Europa, în ultimii ani. Croaţia, Slovacia, Germania, Spania şi Elveţia au experimentat, prin introducerea orelor de sexualitate, scandaluri publice majore, din cauza caracterului semipornografic al acestei ‘educaţii’.”
Se aminteşte concret că „în Croaţia, programul a fost oprit de Curtea Constituţională, care a constatat încălcarea drepturilor parentale; în Spania, materia a fost eliminată de guvern la presiunea părinţilor; în Elveţia şi Slovacia sunt programate chiar referendumuri pe această temă; în Germania, mai mulţi părinţi execută pedepse cu închisoarea din cauza opoziţiei lor faţă de aceste ore, impuse printr-o lege draconică, de tip nazist.” Scrisoarea se încheie solicitând: „1. Decizia introducerii ‘educaţiei sexuale’ în şcoli să se facă doar cu respectarea principiului democratic al consultării efective şi consistente a cetăţenilor în soluţionarea problemelor de interes public. 2. În numele majorităţii cetăţenilor, care se declară creştini, acest curs să fie construit pe principii moral-creştine. În acest sens, vă stăm la dispoziţie cu propunerea noastră de curiculă. Vă rugăm să ascultaţi glasul majorităţii, încă, tăcute a acestei ţări. Aşa să vă ajute Dumnezeu!”
