Papa Francisc: Împărăţia lui Dumnezeu creşte în tăcere, nu face spectacol
13.11.2014, Vatican (Catholica) - Împărăţia lui Dumnezeu creşte în fiecare zi datorită celor care o mărturisesc fără să facă „zgomot”, rugându-se şi trăind cu încredere propriile îndatoriri în familie, la muncă, în comunitatea de apartenenţă, a subliniat Papa Francisc în predica la Sfânta Liturghie celebrată joi, 13 noiembrie 2014, dimineaţă, în capela reşedinţei Sfânta Marta din Vatican. În tăcere, în mijlocul unei familii care ajunge la sfârşitul lunii fără să-i fi rămas nici măcar un leu dar care nu încetează să se roage şi să aibă grijă de proprii fii şi de proprii bunici, acolo se află Împărăţia lui Dumnezeu. Departe de zgomot, pentru că Împărăţia lui Dumnezeu „nu atrage atenţia”, exact după cum nu atrage atenţia sămânţa care creşte sub pământ, citim pe situl Radio Vatican.
În predică, Papa Francisc s-a inspirat din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după Sfântul Luca, capitolul 17, în care se istoriseşte cum Isus, la întrebarea fariseilor: „Când va veni împărăţia lui Dumnezeu?”, răspunde: „Şi când vi se va spune: ‘Iată-l acolo, sau iată-l aici!’, nu mergeţi într-acolo, nu vă luaţi după ei”. Împărăţia lui Dumnezeu, a spus Papa, nu este un spectacol. De multe ori, „spectacolul este doar o caricatură a Împărăţiei lui Dumnezeu”. „Dumnezeu nu spune niciodată că Împărăţia lui Dumnezeu este un spectacol. Împărăţia lui Dumnezeu este o sărbătoare. Dar este diferit. Desigur, este o sărbătoare, este foarte frumoasă, fiind o mare sărbătoare. Cerul va fi o sărbătoare, dar nu un spectacol. Slăbiciunea noastră umană preferă însă spectacolul.”
De multe ori, a continuat Papa, spectacolul este o celebrare – de pildă o nuntă – „la care se prezintă lume ce nu a venit atât cu scopul de a primi un Sacrament, ci pentru a face un spectacol de modă, pentru a se face văzută, din vanitate”. În schimb, a explicat, „Împărăţia lui Dumnezeu creşte din interior, făcând-o să crească Duhul Sfânt prin disponibilitatea noastră, pe pământul nostru pe care trebuie să-l pregătim.”. Apoi a adăugat, citând cuvintele lui Isus, că şi pentru Împărăţia lui Dumnezeu va veni momentul unei manifestări plină de forţă: „căci aşa cum ţâşneşte fulgerul, luminând orizontul de la un capăt la celălalt, aşa va apărea şi Fiul Omului în ziua Sa”.
„În ziua în care va face zgomot, îl va face precum ţâşnirea unui fulger care străluceşte de la un capăt la altul al cerului. Aşa va fi Fiul Omului în ziua Sa, în ziua în care va face zgomot. Şi când cineva se gândeşte la perseverenţa atâtor creştini, a atâtor bărbaţi şi femei, care se îngrijesc de ducerea înainte a familiei, care se îngrijesc de fii, de bunici şi [poate că] ajung la sfârşitul lunii fără nici un leu în buzunar, dar care se roagă – în mijlocul lor se află ascunsă Împărăţia lui Dumnezeu, în sfinţenia vieţii cotidiene, în acea sfinţenie de fiecare zi. Pentru că împărăţia lui Dumnezeu nu este departe de noi, este aproape. Aceasta este una dintre caracteristicile sale: apropierea de fiecare zi”.
Chiar şi atunci când descrie revenirea Sa cu slavă şi putere, Isus adaugă imediat că, mai întâi, „va trebui să sufere mult şi să fie respins de această generaţie”. Aceasta înseamnă, a observat Papa, că „şi suferinţa, crucea zilnică a vieţii – crucea muncii, a familiei, a îndeplinirii îndatoririlor aşa cum se cuvine – este parte a Împărăţiei lui Dumnezeu. Pontiful a încheiat spunând: să-i cerem Domnului harul de a se îngriji de Împărăţia lui Dumnezeu care este înăuntrul nostru, prin rugăciune, adoraţie, slujirea în spirit de caritate şi în tăcere”. „Împărăţia lui Dumnezeu este umilă, asemenea unei seminţe: este umilă dar creşte, prin forţa Duhului Sfânt. Nouă ne revine să o facem să crească înlăuntrul nostru, fără să ne mândrim: să lăsăm ca Spiritul Sfânt să vină, să ne schimbe inima şi să ne ajute să mergem mai departe în tăcere, pace, linişte, în apropiere faţă de Dumnezeu şi de aproapele şi în adoraţie faţă de Dumnezeu, fără spectacole”.
