Papa Francisc: Omenirea şi universul vor fi duse la împlinire
26.11.2014, Vatican (Catholica) - La sfârşitul timpurilor universul nu va fi eliminat, ci răscumpărarea adusă de Dumnezeu va transforma nu doar omul ci şi pământul într-un loc al adevărului, al dreptăţii şi al frumuseţii, a afirmat Papa Francisc în cadrul catehezei de la audienţa generală din Piaţa San Pietro, încheiată cu o cerere de rugăciune pentru apropiata sa călătorie apostolică în Turcia. De două milenii, omul caută să înlăture vălul misterului a ceea ce va fi, a începutului care va avea loc după sfârşitul a toate. Întrebări care se pun practic la fel dintotdeauna, şi pe care Papa le-a făcut să răsune din nou: „Când va avea loc această trecere finală? Cum va fi noua dimensiune în care va intra Biserica? Ce anume va fi cu omenirea? Dar cu creaţia care ne înconjoară?”
Răspunsul Bisericii este că nimeni nu ştie cu certitudine şi claritate. Sfântul Părinte a citat din Conciliul Vatican II, un pasaj din Gaudium et spes, în care se afirmă că deşi nu cunoaştem nici timpul nici modul în care va fi transformat universul, „ni s-a dezvăluit că Dumnezeu pregăteşte un lăcaş nou şi un pământ nou în care sălăşluieşte dreptatea şi a cărui fericire va împlini şi va depăşi toate dorinţele de pace care se urcă la inima omului”.
„Mai mult decât un loc, este vorba despre o ‘stare’ a sufletului, în care aşteptările noastre cele mai profunde vor fi împlinite în mod îmbelşugat şi fiinţa noastră, ca făpturi şi ca fii ai lui Dumnezeu, va ajunge la maturitatea deplină. Vom fi în sfârşit îmbrăcaţi în bucuria, pacea şi iubirea lui Dumnezeu în mod complet, fără nicio limită, şi vom fi faţă în faţă cu El. Este frumos să ne gândim la aceasta, să ne gândim la cer. Noi toţi ne vom întâlni acolo sus, noi toţi. Este frumos, dă putere sufletului.”
Până atunci, şi acest lucru Pontiful l-a explicat deja într-o cateheză recentă, între cei care au ajuns deja în cer şi cei care trăiesc încă pe pământ există o legătură specială de comuniune: „Cei care deja trăiesc în faţa lui Dumnezeu pot să ne susţină şi să mijlocească pentru noi, să se roage pentru noi. Pe de altă parte, şi noi suntem mereu invitaţi să oferim fapte bune, rugăciuni şi chiar Preasfânta Euharistie pentru a uşura chinul sufletelor care sunt încă în aşteptarea fericirii fără de sfârşit. Da, pentru că în perspectiva creştină, distincţia nu mai este între cel care deja a murit şi cel care încă nu a murit, ci între cel care este în Cristos şi cel care nu este în Cristos! Acesta este elementul determinant, cu adevărat decisiv pentru mântuirea şi pentru fericirea noastră.”
La sfârşitul lumii, „tot universul va fi reînnoit şi va fi eliberat o dată pentru totdeauna de orice urmă de rău şi chiar de moarte. Ceea ce se prefigurează, ca împlinire a unei transformări ce în realitate este deja în desfăşurare începând de la moartea şi învierea lui Cristos, este deci o nouă creaţie; aşadar, nu o eliminare a cosmosului şi a tot ceea ce ne înconjoară, ci ducerea tuturor lucrurilor la plinătatea lor de fiinţă, de adevăr, de frumuseţe. Acesta este planul pe care Dumnezeu, Tată, Fiu şi Duh Sfânt, dintotdeauna doreşte să îl realizeze şi îl realizează.”
