Papa alături de familia paulină la centenarul fondării
27.11.2014, Vatican (Catholica) - În această dimineaţă Papa i-a primit în audienţă pe membrii familiei pauline, grup ce cuprinde Societatea Sf. Paul şi Fiicele Sf. Paul (Paulinele), dedicat apostolatului prin mijloacele de comunicare. Fondată de Fericitul Giacomo Alberione (1884-1971), familia paulină este compusă din zece ramuri: cinci congregaţii, patru institute compuse şi o asociaţie de colaboratori laici. Anul acesta celebrează o sută de ani de la fondare şi, pentru a marca evenimentul, Papa Francisc i-a invitat să îşi înnoiască „angajamentul pentru o credinţă trăită şi comunicată”, în special prin mijloacele editoriale şi multimedia tipice carismei lor.
I-a încurajat de asemenea pe cei prezenţi să continue pe calea deschisă de fondator şi urmată de familia paulină până acum, „ţinând mereu privirea asupra orizonturilor largi”, adăugând că nu trebuie niciodată uitat că „evanghelizarea este în mod esenţial conectată cu proclamarea Evangheliei către cei care nu îl cunosc pe Isus Cristos sau care l-au negat mereu. […] Cu toţii au dreptul să primească Evanghelia. Creştinii au datoria de a o anunţa fără a exclude pe cineva. Acest impuls de a merge spre oameni, dar şi spre periferiile existenţiale, acest impuls ‘catolic’, este ceva ce voi aveţi în sânge, în ADN-ul vostru, pentru simplul fapt că fondatorul vostru a fost inspirat de figura şi de misiunea Apostolului Paul.”
Sfântul Părinte a explicat că Fericitul Giacomo Alberione a văzut „în vestirea lui Cristos şi a Evangheliei către mase cea mai autentică şi mai necesară formă de caritate ce poate fi oferită bărbaţilor şi femeilor ce sunt însetaţi după adevăr şi dreptate”. Şi a adăugat: „şi voi sunteţi chemaţi să îi slujiţi pe oamenii de astăzi, pe care Duhul vi-i trimite, cu creativitate şi fidelitate dinamică faţă de carisma voastră, identificând cele mai potrivite mijloace de vestire a lui Isus. […] Imaginaţia carităţii nu cunoaşte limite; ea ştie cum să deschidă drumuri mereu noi pentru a duce suflarea Evangheliei celor mai diferite culturi şi medii sociale.”
„Conciliul Vatican II ne-a prezentat Biserica sub imaginea unui popor în mişcare […], o viziune ce exprimă speranţa creştină. […] De aceea faptul că suntem o Biserică pe drum, cu rădăcinile în sarcina vestirii lui Cristos şi a iubirii Sale către toate făpturile, ne opreşte de la a fi prizonieri structurilor pământeşti; ne ţine spiritul treaz şi ne face capabili să privim şi cere să găsim împlinirea în fericirile Domnului.”
