Papa Francisc: Mântuirea nu poate fi cumpărată

08.12.2014, Vatican (Catholica) - Fiind zi de sărbătoare, Neprihănita Zămislire, Papa Francisc s-a întâlnit şi astăzi cu credincioşii pentru tradiţionala rugăciune de la miezul zilei. În alocuţiunea dinaintea rugăciunii, Pontiful a vorbit despre harul oferit de Dumnezeu Fecioarei Maria, ferită de păcatul strămoşesc, şi despre gratuitatea mântuirii. Redăm cuvintele Sfântului Părinte după traducerea apărută pe Ercis.ro.

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua! Sărbătoarea frumoasă!

Mesajul sărbătorii de astăzi a Neprihănitei Zămisliri a Fecioarei Maria se poate rezuma cu aceste cuvinte: totul este dar gratuit al lui Dumnezeu, totul este har, totul este dar al iubirii sale faţă de noi. Îngerul Gabriel o numeşte pe Maria „plină de har” (Lc 1,28): în ea nu există spaţiu pentru păcat, deoarece Dumnezeu a ales-o din totdeauna ca mamă a lui Isus şi a ferit-o de păcatul strămoşesc. Şi Maria corespunde harului şi se abandonează lui spunând îngerului: „Fie mie după cuvântul tău” (v. 38). Nu spune „Eu voi face după cuvântul tău”: nu! Ci: „Fie mie…” Şi cuvântul s-a făcut trup în sânul ei. Şi nouă ni se cere să îl ascultăm pe Dumnezeu care ne vorbeşte şi să primim voinţa Sa; conform logicii evanghelice nimic nu este mai activ şi rodnic decât a asculta şi a primi Cuvântul Domnului, care vine din Evanghelie, din Biblie. Domnul ne vorbeşte mereu!

Atitudinea Mariei din Nazaret ne arată că a fi vine înainte de a face, şi că este nevoie de a-l lăsa pe Dumnezeu să facă pentru a fi într-adevăr aşa cum vrea El. El este cel care face în noi atâtea minunăţii. Maria este receptivă, dar nu pasivă. Aşa cum, la nivel fizic, primeşte puterea Duhului Sfânt dar apoi dăruieşte trup şi sânge Fiului lui Dumnezeu care se formează în ea, tot aşa, pe planul spiritual, primeşte harul şi îi corespunde cu credinţa. Pentru aceasta Sfântul Augustin afirmă că Fecioara „a zămislit mai degrabă în inimă decât în sân” (Discursuri, 215, 4). A zămislit mai întâi credinţa şi apoi pe Domnul. Acest mister al primirii harului, care în Maria, printr-un privilegiu unic, era fără piedica păcatului, este o posibilitate pentru toţi. De fapt, Sfântul Paul deschide Scrisoarea către Efeseni cu acest cuvinte de laudă: „Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Cristos, care ne-a binecuvântat cu toată binecuvântarea spirituală în ceruri în Cristos” (1,3). Aşa cum Maria este salutată de Sfânta Elisabeta ca „binecuvântată între femei” (Lc 1,42), tot aşa şi noi am fost din totdeauna „binecuvântaţi”, adică iubiţi, şi de aceea „aleşi înainte de crearea lumii ca să fim sfinţi şi neprihăniţi” (Ef 1,4). Maria a fost ferită, în timp ce noi am fost mântuiţi graţie Botezului şi credinţei. Însă toţi, atât ea cât şi noi, prin intermediul lui Cristos, „spre lauda strălucirii harului Său” (v. 6), acel har de care Neprihănita a fost umplută în plinătate.

În faţa iubirii, în faţa milostivirii, a harului divin revărsat în inimile noastre, consecinţa care se impune este una singură: gratuitatea. Niciunul dintre noi nu poate cumpăra mântuirea! Mântuirea este un dar gratuit al Domnului, un dar gratuit al lui Dumnezeu care vine în noi şi locuieşte în noi. Aşa cum am primit gratuit, tot aşa suntem chemaţi să dăm gratuit (cf. Mt 10,8); imitând-o pe Maria, care, imediat după ce a primit vestea îngerului, merge să împărtăşească darul rodniciei cu ruda Elisabeta. Pentru că, dacă totul ne-a fost dăruit, totul trebuie să fie dăruit din nou. În ce mod? Lăsând ca Duhul Sfânt să facă din noi un dar pentru alţii. Duhul este dar pentru noi şi noi, cu forţa Duhului, trebuie să fim dar pentru alţii şi să lăsăm ca Duhul Sfânt să ne facă să devenim instrumente de primire, instrumente de reconciliere, instrumente de iertare. Dacă existenţa noastră se lasă transformată de harul Domnului, pentru că harul Domnului ne transformă, nu vom putea ţine pentru noi lumina care vine de la faţa Sa, ci o vom lăsa să treacă pentru ca să îi lumineze pe alţii. Să învăţăm de la Maria, care a ţinut în mod constant privirea îndreptată spre Fiul şi faţa sa a devenit „faţa care se aseamănă cel mai mult cu Cristos” (Dante, Paradisul, XXXII, 87). Şi ei ne adresăm acum cu rugăciunea care aminteşte de vestea îngerului.

După Angelus, Sfântul Părinte a spus următoarele:

Iubiţi fraţi şi surori,

Vă salut pe toţi cu afect, în special familiile şi grupurile parohiale. Îi salut pe credincioşii din Rocca di Papa, pe paroh, pe maratonişti, pe ciclişti, şi binecuvântez flacăra lor. Salut grupul din Felline (Lecce), asociaţia „Complet ai tăi” şi pe tinerii din Carugate. În această sărbătoare a Neprihănitei Zămisliri, Acţiunea Catolică Italiană trăieşte reînnoirea adeziunii. Adresez un gând special tuturor asociaţiilor sale diecezane şi parohiale. Fecioara Neprihănită să binecuvânteze Acţiunea Catolică şi să o facă tot mai mult şcoală de sfinţenie şi de slujire generoasă a Bisericii şi a lumii.

Astăzi după amiază voi merge la Santa Maria Maggiore pentru a o saluta pe Salus Populi Romanişi apoi în Piazza di Spagna pentru a reînnoi tradiţionalul act de omagiu şi de rugăciune la picioarele monumentului Neprihănitei. Va fi o după-amiază dedicată în întregime Sfintei Fecioare Maria. Vă cer să vă uniţi spiritual cu mine în acest pelerinaj, care exprimă devoţiunea filială faţă de Mama noastră cerească. Şi nu uitaţi: mântuirea este gratuită. Noi am primit această gratuitate, acest har al lui Dumnezeu şi trebuie s-o dăm; am primit darul şi trebuie să-l dăruim din nou altora. Nu uitaţi asta!

Tuturor vă urez sărbătoare frumoasă şi drum bun de Advent cu conducerea Fecioarei Maria. Vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere!