Papa Francisc în parohia romană San Giuseppe all`Aurelio
16.12.2014, Vatican (Catholica) - Duminică după-masă Papa Francisc a vizitat parohia romană San Giuseppe all’Aurelio, din suburbia Primavalle a capitalei Italiei. Înainte de celebrarea Euharistiei, Papa Francisc s-a întâlnit cu diferite grupuri şi a dialogat cu ele. Mai întâi s-a întâlnit cu copiii care se pregătesc pentru Prima Împărtăşanie, amintindu-le de propria sa pregătire pentru evenimentul ce a avut loc în 8 octombrie 1944.
„Îmi amintesc de parcă ar fi fost astăzi. M-am pregătit timp de un an cu o călugăriţă şi doi cateheţi. […] În acele timpuri nu aveai voie să bei apă înainte de Liturghie: deloc, nici măcar o picătură. A fost Papa Pius al XII-lea cel care ne-a salvat de această ‘dictatură’! […] Veneam cu toţii la biserică de mână, împreună, cântând. […] Mai apoi, după-masa, reveneam la biserică pentru miruire: era în aceeaşi zi. Şi voi, care veţi primi Prima Împărtăşanie, vă veţi aminti mereu de această zi, pentru toată viaţa: prima zi când Isus a venit la voi. El vine, se face pe Sine una cu noi, ne hrăneşte pentru ca să ne dea tăria Sa. […] Să nu uitaţi data, şi în fiecare an, în acea zi, să vă spovediţi şi să vă împărtăşiţi. Bine?”
S-a adresat apoi familiilor de etnie romă din parohie, dorindu-le pace şi adăugând: „Să fie muncă şi să fie bucurie. Bucuria lui Isus, pacea lui Isus ş.a.m.d. Nu vă pierdeţi speranţa în momente dificile, căci speranţa nu dezamăgeşte niciodată: Domnul ne dă speranţă. Domnul ne aşteaptă mereu.” Sfântul Părinte s-a întâlnit în continuare cu bolnavii şi a început mulţumindu-le pentru mărturia lor de răbdare, de iubire pentru Dumnezeu, de speranţă în Domnul. „Este de mare folos pentru Biserică”, a afirmat el. „Voi hrăniţi continuu Biserica cu viaţa voastră, cu suferinţa voastră, cu răbdarea voastră. Vă mulţumesc sincer. Biserica, fără bolnavi, nu ar putea merge înainte. Voi sunteţi forţa Bisericii, adevărata ei tărie.”
În fine, s-a întâlnit cu copiii noi botezaţi şi cu părinţii lor. „Un copil oferă mereu un cuvânt de speranţă prin simplul fapt că există. […] Un copil este o sămânţă pentru viitor. […] Iar voi, părinţii, să îi cereţi lui Dumnezeu să vă protejeze copilul. Speranţele noastre stau în copiii noştri. Lor le transmitem torţa credinţei şi vieţii, iar ei o vor transmite copiilor lor, nepoţilor noştri. Aceasta este viaţa. În Botez le-aţi dat credinţa şi astfel credinţa de pe vremea lui Isus şi până astăzi este ca un lanţ, transmis prin părinţi. Aceasta este o responsabilitate reală! Să nu uitaţi niciodată de ziua Botezului vostru.” După ce a spus că a fost botezat pe 25 decembrie, la opt zile după naştere, conform obiceiului de atunci, Papa Francisc le-a cerut celor prezenţi să se roage pentru el şi a adăugat: „Bebeluşii şi copiii plâng, fac zgomot, aleargă… şi mă deranjează mult atunci când un copil plânge în biserică şi oamenii se aşteaptă să fie scos afară. Nu! Este cea mai bună predică. Plânsetul unui copil este vocea lui Dumnezeu. Niciodată să nu îi trimiteţi afară din biserică!”
După aceste întâlniri cu credincioşii, Papa Francisc a spovedit mai multe persoane şi apoi a celebrat Sfânta Liturghie. La predică a spus că „Biserica anticipează în această duminică bucuria Naşterii şi de aceea este numită Duminica Gaudete, sau Duminica Bucuriei”. Bucuria Naşterii este o bucurie specială pe care creştinul nu o experimentează doar în acea zi, ci întreaga lui viaţă. „Este o bucurie liniştită, calmă, o bucurie ce însoţeşte mereu creştinul. Chiar şi în momentele dificile, această bucurie este transformată în pace. Adevăratul creştin nu îşi pierde niciodată pacea, nici chiar în suferinţă. Această pace este un dar de la Domnul.”
Papa Francisc a subliniat că întâlnim bucuria creştină în rugăciune şi în recunoştinţa arătată lui Dumnezeu şi a vorbit despre toţi cei care nu ştiu cum să îi mulţumească lui Dumnezeu şi care caută mereu să se plângă de ceva. „Un creştin nu poate fi aşa, să se plângă mereu. […] Nici un sfânt nu a avut faţa tristă. Sfinţii au avut mereu feţele voioase. Sau, cel puţin, în momentele de suferinţă, feţele lor arătau pace.” În acest sens Pontiful a explicat că pentru a atinge bucuria creştină, care nu este bucuria consumerismului din decembrie, trebuie să ne rugăm şi să mulţumim – dar mai există o dimensiune: „Mergeţi la ceilalţi, la cei nevoiaşi, material şi spiritual. Sunt mulţi cei ce suferă şi care sunt tulburaţi în urma problemelor din familie. Duceţi-le pacea, ungerea lui Isus, untdelemnul lui Isus care face atât de bine şi care mângâie sufletul.”
