Papa Francisc: atenţia faţă de săraci este Evanghelie, nu comunism sau pauperism
12.01.2015, Vatican (Catholica) - „Atenţia faţă de săraci se află în Evanghelie, nu este o invenţie a comunismului”, a afirmat Papa Francisc într-un interviu acordat lui Andrea Tornielli, coordonator al „Vatican Insider”, şi Giacomo Galeazzi, vaticanist al cotidianului „La Stampa”. Interviul cu Pontiful Roman încheie cartea intitulată „Papa Francisc. Această economie ucide”, dedicată magisteriului social al Papei. Volumul reuneşte şi analizează documentele magisteriului despre sărăcie, imigraţie, dreptate socială şi protejare a creaţiei. Cartea va ieşi marţi, 13 ianuarie 2015, de la Editura Piemme, dar duminică, 11 ianuarie, „La Stampa” a publicat pasaje ample din interviul Papei.
„Atenţia pentru săraci se află în Evanghelie şi în tradiţia Bisericii, nu este o invenţie a comunismului şi nu trebuie ideologizată”, explică Papa Francisc continuitatea, în tradiţia eclesială, a „alegerii preferenţiale pentru săraci”. „O atenţie care îşi are originea în Evanghelie, atestată deja în primele secole ale creştinismului”, în scrierile primilor Părinţi ai Bisericii, din secolele II sau III. Predicile lor nu pot fi definite ca „marxiste”, deoarece atunci când „Biserica invită la învingerea ‘globalizării indiferenţei’ este departe de orice interes politic şi de orice ideologie”. Ea este inspirată „doar de cuvintele lui Isus” şi „doreşte să îşi ofere contribuţia la construirea unei lumi în care să avem grijă unii de alţii”.
Papa Francisc a pus în evidenţă luminile şi umbrele globalizării: pe de o parte, ea „a ajutat multe persoane să se ridice din sărăcie”, ducând la „o creştere a bogăţiei mondiale în termeni absoluţi”, dar pe de altă parte, globalizarea „a condamnat numeroase alte persoane să moară de foame”, provocând o creştere a „inegalităţilor” şi naşterea unor „noi forme de sărăcie”. Este un sistem economic şi social care pune în centru banul, îl transformă în idol şi reduce oamenii la „simple instrumente”, provocând „dezechilibre profunde”. Predomină în cultură, în politică, în sociologie înlăturarea celor care nu sunt utili: copii, tineri, bătrâni. „Cultura rebutului duce la refuzarea copiilor şi prin avort”, reafirmă Papa, întristat de „rata natalităţii atât de scăzută în Italia”, deoarece „astfel se pierde legătura cu viitorul”.
Cultura rebutului duce şi la „eutanasierea ascunsă a bătrânilor care sunt abandonaţi”, în loc să fie consideraţi „memoria noastră, legătura cu trecutul nostru, o resursă de înţelepciune pentru prezent”. Şi tinerii sunt afectaţi de această atitudine, „în ţările dezvoltate existând milioane de tineri sub 25 de ani care nu au un loc de muncă”, dar care nici nu studiază pentru că „nu au posibilitatea să o facă”. Pontiful pune aşadar întrebarea: „Care va fi următorul rebut?”, şi lansează un apel puternic: „Să nu considerăm această stare a lucrurilor ca ireversibilă, să nu ne resemnăm”, ci „să încercăm să construim o societate şi o economie în care să fie în centru omul şi binele lui, nu banul”, deoarece „fără o soluţie la problemele săracilor, nu vom rezolva problemele lumii”.
Este nevoie, subliniază din nou Sfântul Părinte, de „etică în economie şi politică”; de „programe, mecanisme şi procese orientate spre o mai bună distribuire a resurselor, spre crearea de locuri de muncă, spre promovarea integrală a celor excluşi”. Este nevoie mai ales „de oameni cu braţele ridicate spre Dumnezeu în rugăciune”, conştienţi că „iubirea şi împărtăşirea din care derivă dezvoltarea autentică” nu sunt „un produs” al omului, ci „un dar de cerut”. Aceşti oameni să se implice la toate nivelele – social, politic, instituţional şi economic – „punând în centru binele comun”. „Nu putem să mai aşteptăm în rezolvarea cauzelor structurale ale sărăciei, pentru a vindeca societăţile noastre de o boală care poate duce doar la noi crize”.
În fine, Papa aminteşte că Evanghelia „nu îi condamnă pe bogaţi, ci idolatria bogăţiei care ne face insensibili la strigătul săracului”. A avertizat aşadar împotriva pauperismului, definindu-l „o caricatură a Evangheliei şi chiar a sărăciei”. Dimpotrivă, „legătura profundă dintre sărăcie şi calea evanghelică”, pe care ne-a învăţat-o Sf. Francisc de Assisi, este adevăratul „protocol” pe baza căruia omul va fi judecat: aceasta înseamnă „să avem grijă de aproapele, de cei săraci, de cei care suferă în trup şi în spirit, de cei care au nevoie”. Şi aceasta nu este pauperism, concluzionează Papa, ci Evanghelie.
