Cardinalul Cipriani în apărarea celibatului clerical
29.05.2009, Roma (Catholica) - Scandalurile care apar atunci când preoţii eşuează în trăirea celibatului nu au legătură doar cu disciplina preoţească ci mai ales cu o înţelegere eronată a iubirii umane, consideră Arhiepiscopul de Lima, Peru. Cardinalul Juan Luis Cipriani a vorbit pentru Zenit despre două scandaluri recente care au atras atenţia continentului american: preşedintele paraguaian Fernando Lugo, care a admis că a avut un copil când era încă Episcop, şi fostul preot catolic Alberto Cutie din Milano, vedetă de radio şi de televiziune, trecut la Biserica Episcopaliană după ce în presă au apărut poze cu el şi cu o femeie pe plajă.
„Cred că nu trebuie să vorbesc doar de aceste două cazuri, cu problema celibatului, ci de iubirea umană în general”, a susţinut Cardinalul Cipriani, invitând la lectura enciclicii „Deus Caritas Est”. Subliniind că Dumnezeu defineşte iubirea clar, nu doar prin cuvinte ci şi prin jertfa Fiului Său, Cardinalul adaugă că astăzi, „refuzându-se acceptarea suferinţei, a jertfei pe care o presupune viaţa, iubirea este ucisă şi ce rămâne? Posedarea sexuală. Capacitatea de a suferi a fost amputată datorită fricii, laşităţii, mediocrităţii, deoarece se caută doar succesul şi plăcerea. Am ucis planta ce se naşte din suferinţă, care este iubirea, şi de aceea în numeroase relaţii umane, relaţii familiale, apare o relaţionare total materială, în care practic integritatea unei persoane nu este implicată. Când acest materialism preia controlul relaţiilor umane, bărbatul şi femeia devin obiecte ale experienţei sexuale […], această experienţă îşi pierde stabilitatea, vine şi pleacă, nu produce acea bucurie a predării deoarece nu vine din suferinţă sau din sacrificiu, şi atunci când vin boala sau probleme economice sau certuri, căsătoria se rupe în acelaşi fel în care Lugo sau pr. Cutie, simţind că jertfa cerută este mai mare decât puterile lor, au rupt promisiunea făcută.”
Cardinalul a explicat apoi că preoţilor, ca şi persoanelor căsătorite, li se cere să trăiască în castitate. „Există o castitate conjugală după cum există şi o castitate în celibat”, a spus el. „Cel care ştie cum să iubească şi care are experienţa unei iubiri matrimoniale sănătoase şi stabile ştie la ce mă refer.” Prelatul a constatat apoi cu tristeţe că astăzi este tot mai greu de găsit preoţi care să înţeleagă corect iubirea, „iar într-o lume materialistă şi hedonistă devine dificil de explicat celibatul, care este o comoară pentru Biserică”.

Cardinalul spune „refuzându-se acceptarea suferinţei, a jertfei pe care o presupune viaţa, iubirea este ucisă şi ce rămâne? Posedarea sexuală. „ si implicit pune semnul egal intre casatorie si posedarea sexuală. Atunci de ce este ritul latin este singurul care prevede celibatul preotesc?