Bilanţul vizitei în Filipine: Entuziasm de transformat în acţiuni concrete
19.01.2015, Vatican (Catholica) - Luni, 19 ianuarie 2015, se încheie călătoria apostolică a Papei Francisc în Sri Lanka şi Filipine. Dimineaţă, după celebrarea Sfintei Liturghii în privat, şi plecarea de la sediul Nunţiaturii Apostolice, Pontiful a mers la baza aeriană Villamor din Manila, pentru ceremonia de rămas bun, urmată de plecarea spre Roma, sorirea în Italia, pe aeroportul Ciampino, fiind prevăzută pentru ora locală 17.40. Duminică, la Manila, directorul Biroului de Presă al Sfântului Scaun, pr. Federico Lombardi, a ţinut o conferinţă de presă privitor la cea de-a şaptea călătorie apostolică a Papei Francisc în Sri Lanka şi Filipine. Pentru un bilanţ al zilei de duminică, 18 ianuarie, pr. Lombardi a acordat un interviu pentru Radio Vatican.
„Privind din exterior, ceea ce impresionează cel mai mult este această mare de popor care se îndreaptă spre Papa şi celebrările pe care le prezidează. Cred că [la Sfânta Liturghie de la Manila] s-a înregistrat cea mai numeroasă prezenţă din istorie la o celebrare euharistică, de 6-7 milioane, bătând precedentul record, care aparţinea tot Manilei, de 4-5 milioane de persoane. Aceste cifre vorbesc despre sentimentele de afecţiune ale credincioşilor faţă de Papă care, după cum se percepe, exercită o anumită fascinaţie; atrage prin modul de a se prezenta, pentru faptul că este la conducerea unei Biserici care, în Filipine, continuă să fie foarte vie şi percepută de populaţie ca un punct de referinţă fundamental, nu doar pentru viaţa spirituală ci şi pentru cea socială.”
„Cu siguranţă şi Papa a fost foarte impresionat de această atenţie din partea poporului, simţindu-se cu siguranţă încurajat, prin călătoriile efectuate în Coreea, Sri Lanka şi Filipine întărind perspectivele sale apostolice spre Asia, pe care le-a intuit ca fiind fundamentale încă de la începutul pontificatului său… Momentul cel mai profund al vizitei l-a reprezentat cu siguranţă Sfânta Liturghie de sâmbătă, de la Tacloban, în care Papa a fost alături de cei suferinzi, de cei mai săraci dintre săraci, de victimele taifunului. Însă Sfânta Liturghie de duminică a reflectat o viziune de ansamblu legată de Filipine, ce a scos în evidenţă chemarea la speranţă a acestui popor care are o mare bogăţie spirituală dar care are nevoie să o traducă în acţiune, în acte de solidaritate şi atenţie faţă de cei săraci, astfel încât să fie depăşire inegalităţile numite de Pontif ‘scandaloase’, prezente şi în societatea filipineză.”
Vizita la Tacloban a cunoscut un moment dramatic, prin moartea într-un accident a unei tinere voluntare. Când a aflat, Papa a dorit imediat să se întâlnească cu rudele acestei tinere, „întâlnindu-se cu tatăl şi cu un văr al acesteia, la sediul Nunţiaturii… Cardinalul Tagle, care a tradus conversaţia, a spus că tatăl fetei s-a simţit devastat de tragedie, fiind însă consolat la gândul că fiica sa a murit într-un act de slujire, pentru ca poporul său să aibă posibilitatea să-l întâlnească pe Pontif. Acest tată a manifestat o credinţă profundă şi simplă a unei persoane care reuşeşte să depăşească o experienţă foarte dură din punct de vedere uman prin privirea acesteia dintr-o perspectivă de speranţă ce este caracteristică celor cu credinţă autentică.”
Ca un bilanţ general al călătoriei apostolice în Asia, a doua în acest continent, după călătoria din urmă cu câteva luni în Coreea de Sud, pr. Lombardi a spus: „Primirea a fost măreaţă, de tip popular, simplu, spontan, care a depăşit orice aşteptare şi previziune numerică. Mulţimile imense şi vesele care umpleau străzile, revărsându-se spre întâlnirea cu Papa, reprezintă un semn al prezenţei lui Dumnezeu şi un ajutor în vederea raportării la trăirea în profunzime a vieţii spirituale.”
„Posibilitatea de a reflecta asupra unor teme dense, precum cea a săracilor, ce este o realitate foarte prezentă în Filipine, în care continuă să existe grave inegalităţi sociale, a oferit posibilitatea unei reflecţii pentru o ulterioară convertire în sensul unei majore implicări în favoarea celor mai lipsiţi de apărare. Punctele pe care Papa a dorit să le exprime au fost foarte clare, rămânând de văzut în ce măsură acest mare entuziasm se va putea traduce în acţiuni concrete, de reală convertire, ce necesită autentica angajare evanghelică pe care ne-o propune Papa.”
