Patriarhul Sako: Papa ar fi 100% în siguranţă dacă ar vizita Irakul
21.01.2015, Londra (Catholica) - Papa Francis ar fi 100% în siguranţă în cazul în care ar vizita Irakul, a afirmat Patriarhul de Bagdad, care a subliniat importanţa unei astfel de vizite a comunităţii creştine aflată în descreştere numerică în Irak. Într-un interviu în care aparent acuza consilierii Papei de a fi exagerat de prudenţi, Patriarhul caldeean Louis Raphael I Sako a descris o astfel de vizită ca având „un puternic simbolism pastoral şi spiritual”.
Conturând un itinerar pentru o posibilă vizită a Papei în Irak, Patriarhul a declarat pentru Kirche in Not că a trimis personal o invitaţie Papei. Descriind modul în care a făcut invitaţia în timpul unei vizite recente la Roma, Patriarhul Sako a spus: „Nu ştiu de ce Sfântul Scaun este atât de îngrijorat. Pot da o asigurare că nimic nu i s-ar întâmpla Papei. Siguranţa sa ar fi garantată 100 %.” Propunerea Patriarhului pentru o vizită papală de o zi începe cu sosirea Papei în capitala Bagdad, unde s-ar întâlni cu guvernul şi ar celebra Sfânta Liturghie după-amiaza, înainte de întoarcerea acasă.
În interviul amintit, Patriarhul a continuat să reitereze apelurile pentru folosirea trupelor de sol pentru a forţa organizaţia Statul Islamic (ISIS) să iasă din Mosul şi din câmpia Ninive din apropiere, care, până în vară, au slujit ca reşedinţă pentru unele vechi comunităţi de creştini, yazidiţi şi ale unor alte grupuri religioase minoritare. Descriind politica Vestului în ceea ce priveşte Irakul ca „neclară”, Patriarhul a spus: „Nu ştim când vor fi eliberate satele din câmpia Ninive. Cred că va dura ceva timp. Forţele coaliţiei nu au decis încă. Sigur, ele dau lovituri aeriene, dar avem nevoie de trupe de sol pentru a împinge înapoi Statul Islamic.”
După spusele Patriarhului, conflictul cu Statul Islamic este înrăutăţit de frica pe care islamiştii au produs-o printre musulmanii moderaţi care, a spus patriarhul, se temeau să condamne radicalii. „Chiar şi imamii rămân tăcuţi. Ei pot fi decapitaţi. În opinia mea, există un fel de simpatie, mai ales pentru că oamenii cred că Staul Islamic poate opri şiismul. Dar, de asemenea, există şi multă suferinţă sub Statul Islamic deoarece oamenii nu sunt obişnuiţi cu interpretarea radicală a islamului pe care o propagă Statul Islamic.” În timp ce mulţi dintre cei 120.000 de creştini strămutaţi din Mosul şi Ninive sunt încrezători că o să se reîntoarcă, Patriarhul a spus că lipsa progreselor împotriva Statului Islamic a făcut ca alţii să îşi piardă speranţa şi a specificat că până la 10 familii creştine emigrează din Irak în fiecare zi.
Patriarhul a spus că ameninţarea prezentată de Statul Islamic a continuat să impulsioneze emigrarea creştinilor, a căror populaţie a scăzut de la 1,2 milioane înainte de 2003, la mai puţin de 350,000 în decembrie 2014. El a spus: „Dacă ar exista un fel de protecţie internaţională (în Mosul şi Ninive), oamenii ar reveni, (dar) sunt îngrijoraţi. Mulţi cred că Occidentul este un paradis, dar, când ajung acolo, sunt şocaţi. Totul este diferit: limba, cultura şi societatea.” Nu numai refugiaţii creştini sunt cei care pleacă din Irak, dar şi alţi creştini care au „o poziţie socială bună şi case” – oameni îngrijoraţi pentru viitorul lor şi al copiii lor. Descriind creştini care părăsesc Bagdadul, Basra, dar şi Erbil, liderul caldeean a spus: „Aceasta ne afectează din plin deoarece sunt creştinii bine educaţi cei care pleacă.”
Interviul Patriarhului Sako cu organizaţia Kirche in Not a avut loc după ce acesta a mulţumit Prinţului de Wales pentru sprijinirea activităţilor caritabile. Mesajul Patriarhului a fost formulat într-o scrisoare citită prinţului în timpul unei vizite regale la biserica „Sfânta Familie” din cartierul West Acton din Londra, unde a întâlnit creştini caldeeni. Vizita decembrie 2014 a avut loc după ce o echipa de delegaţi ai organizaţiei Kirche in Not, condusă de preşedintele executiv al organizaţiei, baronul Johannes Heereman, s-a deplasat la Erbil şi a participat la inaugurarea unei noi şcoli finanţate de organizaţie. Iniţiativa, constând în structuri modulare portabile, este prima din opt şcoli finanţate de organizaţie atât în Ankawa, o suburbie creştină a oraşului Erbil, cât şi în Dohuk, în nordul Kurdistanului.
