Kirche in Not: Libertatea religioasă în lume. Concluzii pe scurt

21.01.2015, Königstein (Catholica) - În continuare sunt redate câteva concluzii ale raportului intitulat Libertatea religioasă în lume pe 2014, publicat de organizaţia catolică Kirche in Not. Raportul integral poate fi descărcat de pe Religion-Freedom-Report.org. Există şi analize făcute pe ţări (de exemplu raportul privind România în engleză sau în franceză), dar privind la nivel mondial iată câteva elemente de reţinut.

1. Din 196 de ţări în lume, 81 de ţări – sau 41% – sunt identificate ca locuri unde libertatea religioasă este împiedicată (clasificată ca fiind „medie” sau „mare”) sau este în declin.
2. Un total de 35 de ţări – sau 18% – au fost clasificate ca având unele probleme cu libertatea religioasă care sunt „luate în considerare”, dar fără deteriorarea statutului ţărilor în raport.
3. Restul de 80 de ţări – sau 41% – nu indică îngrijorări cu privire la libertatea religioasă. Raportul nu a constatat încălcări regulate sau sistemice ale libertăţii religioase în aceste ţări.
4. În cazul în care a fost o schimbare privind libertatea religioasă, această schimbare a fost aproape întotdeauna înspre rău. Din 196 de ţări analizate, schimbări înspre bine sunt menţionate în doar şase ţări. Deteriorarea condiţiilor este înregistrată în 55 de ţări (sau 28 de procente).
5. Chiar şi în cele şase ţări în care unele îmbunătăţiri au fost constatate, patru dintre ele – Iran, Emiratele Arabe Unite, Cuba şi Qatar – rămân clasificate ca locuri de persecuţie „medie” sau „mare”. Zimbabwe şi Taiwan sunt clasificate cu indicatorul „luate în considerare” şi, respectiv, „mică”.
6. În total, 20 de ţări sunt desemnate cu indicatorul „mare” cu privire la lipsa libertăţii religioase. Dintre acestea, 14 au experienţa persecuţiei religioase legate de islamul extremist. Acestea sunt: Afganistan, Republica Centrafricană, Egipt, Iran, Irak, Libia, Maldive, Nigeria, Pakistan, Arabia Saudită, Somalia, Sudan, Siria şi Yemen. În celelalte şase ţări, persecuţia religioasă este legată de regimuri autoritare. Acestea sunt: Birmania (Myanmar), China, Eritrea, Coreea de Nord, Azerbaidjan şi Uzbekistan.
7. În perioada analizată [octombrie 2012 – iunie 2014], libertatea religioasă la nivel global a intrat-o perioadă de grav declin.
8. Impresia dată de titlurile mass-mediei la nivel global în privinţa unui val în creştere de persecuţie care vizează comunităţi religioase marginalizate este confirmată de prezentul studiu.
9. Ţările musulmane predomină în lista statelor cu cele mai grave încălcări ale libertăţii religioase.
10. Libertatea religioasă este în declin în ţările occidentale care sunt predominant sau istoric creştine. Doi factori principali explică acest lucru. În primul rând, există un dezacord asupra rolului care ar trebui jucat de religie în spaţiul public. În al doilea rând, deschiderea înspre libertatea religioasă este sub ameninţare din cauza creşterii îngrijorării societăţii în ceea ce priveşte extremismul.
11. Creştinii rămân cea mai persecută minoritate religioasă datorită, parţial, răspândirii geografice ample şi unui număr relativ mare. Cu toate acestea, musulmanii, de asemenea, se confruntă cu un grad înalt de persecuţie şi discriminare atât din partea altor musulmani, cât şi din partea guvernelor autoritare.
12. Evreii din Europa de Vest sunt supuşi violenţei şi altor abuzuri care sunt, în general, de nivel scăzut. Cu toate acestea, astfel de probleme au crescut, determinând creşterea emigrării spre Israel.
13. Unele semne pozitive de colaborare religioasă au fost identificate, dar acestea au fost, adesea, mai degrabă rezultatul iniţiativelor locale decât al progreselor la nivel naţional.
14. Persecutarea minorităţilor religioase istorice şi creşterea în importanţă a statelor mono-confesionale duc la dislocări de populaţie extrem de serioase care contribuie la criza refugiaţilor la nivel mondial.
15. Ţările din Europa de Vest, care până în ultimele decenii au fost într-o majoritate covârşitoare creştine şi rasial omogene, devin tot mai mult precum societăţile multi-confesionale şi variate din Orientul Mijlociu. Acest lucru generează tensiuni atât politice, cât şi şi sociale.
16. Creşterea „analfabetismului religios” atât printre factorii de decizie politici occidentali, cât şi în mass-media internaţională împiedică dialogul productiv şi trasarea politicilor eficiente.
17. Putem conchide că, pentru a inversa tendinţele îngrijorătoare identificate în acest raport, responsabilitatea pentru combaterea violenţei şi persecuţiei cade, în primul rând, pe umerii comunităţilor religioase însele. Necesitatea ca toţi liderii religioşi să proclame cu voce tare opoziţia faţă de violenţa inspirată de religie şi să reafirme sprijinul lor în favoarea toleranţei religioase devine din ce în ce mai urgentă.