Papa Francisc: Fericit omul care se încrede în Domnul
19.02.2015, Vatican (Catholica) - Creştinul trebuie să îl aleagă pe Dumnezeu în orice împrejurare a vieţii, fără să se lase dezorientat de situaţii care conduc departe de El, a spus Papa Francisc în predica la Sfânta Liturghie de joi, 19 februarie 2015, celebrată în cursul dimineţii în capela Casei Sfânta Marta din Vatican. Predica Sfântului Părinte, inspirată din prima lectură, luată din Cartea Deuteronomului 30,15-20, indică în alegerea făcută de Moise, calea de urmat. Respectarea poruncii iubirii de Dumnezeu şi umblarea pe căile Sale, păzindu-i judecăţile şi hotărârile, reprezintă de fapt comportamentul pe care ar trebui să îl adopte orice creştin, citim în relatarea de pe situl Radio Vatican.
În aceeaşi direcţie se îndreaptă şi Evanghelia, după sfântul Luca, capitolul 9, cu zguduitoarea întrebare existenţială: „Aşadar, ce-i foloseşte omului dacă a câştigat lumea întreagă, dar se pierde sau se ruinează pe sine?” „Alegerea dintre Dumnezeu şi alţi zei, cei care nu au puterea de a ne da nimic, doar lucruri mărunte ce sunt trecătoare. Dar nu este uşor de ales, căci suntem obişnuiţi să mergem potrivit mersului lumii, în direcţia în care merge lumea, în care merg cu toţii. Însă acest cu toţii este precum nimeni. Iar Biserica ne spune astăzi: ‘Opriţi-vă! Opriţi-vă şi alegeţi!’ Iată, acesta este un sfat bun. Ne va face bine să ne oprim în timpul zilei şi să ne gândim în legătură cu propriul stil de viaţă, să ne întrebăm în privinţa căilor pe care umblăm.”
Pontiful a sugerat ca, odată cu întrebarea privitoare la căile urmate de noi în viaţă, să ne interogăm şi în legătură cu relaţia noastră cu Dumnezeu, cu Isus, pe de o parte, şi cu aproapele pe de altă parte, începând cu părinţii, fraţii, surorile, soţia, soţul, fiii. Explicând fragmentul din Evanghelia zilei în care Isus întreabă: „Ce-i foloseşte omului dacă a câştigat lumea întreagă, dar se pierde sau se ruinează pe sine?”, Pontiful a spus: „Este o cale greşită cea a căutării în permanenţă a propriului succes, a acumulării de bunuri, fără să ne gândim la Domnul, la familie”.
„Aceste două întrebări [sunt importante]: cum este relaţia mea cu Dumnezeu şi cum este relaţia mea cu familia. Întrucât cineva poate câştiga totul, devenind însă în final un falit, viaţa sa fiind un faliment. Poate că i-au fost construite monumente şi i-au fost făcute portrete, însă rămâne tot un falimentar dacă nu a ştiut să aleagă bine între viaţă şi moarte”. Papa a insistat asupra necesităţii de a ne întreba cu ce viteză trecem prin viaţă şi dacă ne oprim din când în când pentru a reflecta asupra lucrurilor pe care le facem, sfătuindu-ne să-i cerem lui Dumnezeu harul de a avea acel mic curaj necesar pentru a alege de fiecare dată. Ne va ajuta „sfatul atât de frumos din Psalmul 1: ‘Fericit omul care se încrede în Domnul!’ Când Domnul ne sfătuieşte să ne oprim pentru a alege nu ne lasă singuri, ci este cu noi şi vrea să ne ajute. Noi, însă, trebuie să ne încredinţăm Lui, căci ‘Fericit este omul care se încrede în Domnul'”.
