Papa Francisc: Postul dorit de Isus este ruperea lanţurilor păcatului
20.02.2015, Vatican (Catholica) - În special în timpul Postului Mare, creştinii sunt chemaţi să trăiască iubirea faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele în mod coerent, după cum a evidenţiat Papa Francisc în predica la Sfânta Liturghie celebrată vineri, 20 februarie 2015, în cursul dimineţii, în capela Casei Santa Marta din Vatican. Papa Francisc a atras atenţia asupra comportamentelor incorecte, precum cel al întreprinzătorilor care, pe de o parte, oferă Bisericii un cec cu o sumă de bani însă, pe de altă parte, sunt nedrepţi cu angajaţii lor, citim pe situl Radio Vatican.
Inspirându-se din prima lectură, luată din cartea Profetului Isaia, capitolul 58, Papa a evidenţiat necesitatea de a deosebi între formal şi real, observând că, pentru Domnul, a posti nu înseamnă abţinerea de la mâncăruri dacă, în ziua când se posteşte, există preocupare pentru afaceri, oprimându-se muncitorii, între certuri şi dispute. Isus condamna comportamentul fariseilor tocmai pentru că respectau foarte multe reguli exterioare, dar fără a avea în inimă spiritul de adevăr. Postul dorit de Isus constă în ruperea lanţurilor păcatului, ce eliberează de opresiunea celui rău, fiind făcătoare de dreptate.
Postul cel adevărat nu este doar respectarea unor reguli exterioare, Postul adevărat venind din inimă. „În tablele legii se află legea iubirii faţă de Dumnezeu şi legea iubirii faţă de aproapele, legi care merg împreună, neputând fi separate între ele. Nu se poate spune: ‘Eu respect bine primele trei porunci, dar pe celelalte aşa şi aşa’. Nu, poruncile sunt în interdependenţă, se leagă şi se condiţionează între ele reciproc. Sunt unite: iubirea de Dumnezeu şi iubirea de aproapele reprezintă un element unic şi, dacă cineva doreşte să facă penitenţă reală şi nu formală, atunci trebuie să o facă faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele.”
Se poate avea multă credinţă dar, după cum a spus Apostolul Iacob, fără fapte credinţa rămâne moartă, este inutilă. Astfel, cineva care merge la Biserică în fiecare duminică şi se împărtăşeşte poate fi întrebat: ‘În ce relaţie eşti cu proprii angajaţi? Îi plăteşti la negru? Le dai salariul care li se cuvine? Le plăteşti contribuţia pentru fondul de pensie, pentru asigurările de sănătate?’ Oare câţi nu sunt bărbaţii şi femeile care au credinţă dar care divid tablele legii: ‘Da, eu fac asta şi asta’. [Dacă întrebi] ‘Dai de pomană? ‘ unii răspund: ‘Da, da, trimit un cec la Biserică’, însă trebuie văzut dacă, în afară de trimiterea unui cec, acea persoană este la fel de dreaptă şi de generoasă cu angajaţii la locul de muncă şi, la fel, dacă este în bune relaţii cu membrii Bisericii domestice, cu propria familie.”
Pontiful a explicat că profetul Isaia a voit să ne facă să înţelegem că nu este un bun creştin cel care nu se comportă în mod just cu persoanele care depind de el. Şi nu este un bun creştin, a adăugat, „cel care nu renunţă la ceva ce-i aparţine pentru a-l da cuiva care are nevoie”. Calea Postului Mare, a spus Papa, este aceasta, este dublă, faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele, fiind căi reale, nu doar formale. Este lipsită de valoare postirea vinerea şi mici gesturi dacă, pe de altă parte, se alimentează egoismul, prin exploatarea aproapelui şi prin ignorarea săracilor.
Papa a dat ca exemplu numeroasele persoane care trăiesc în condiţii de mare dificultate, spunând că Postul Mare este necesar pentru a ne gândi la ele, propunând o serie de întrebări adresate propriei conştiinţe: „Ce faci pentru aceste persoane? Cum va fi timpul tău de Post? Este loc în inima ta pentru cei care au greşit, care nu au respectat poruncile?” Referitor la această ultimă întrebare, Pontiful a îndemnat la rugăciune pentru ca ei să reuşească, cu ajutorul lui Dumnezeu, să-şi schimbe viaţa, insistând asupra faptului că respectarea unor reguli exterioare trebuie să fie însoţită de o profundă reînnoire spirituală.
