Persoanele cu dizabilităţi pot schimba inimile celor prinşi în cultura câştigului şi a puterii
13.03.2015, Washington (Catholica) - Jean Vanier, autor şi teolog catolic care a fondat Arca, o reţea internaţională de comunităţi de persoane cu şi fără dizabilităţi intelectuale care trăiesc şi muncesc împreună, a câştigat în 2015 Premiul anual Templeton, considerat echivalentul religios al Premiilor Nobel. Anunţul a fost făcut în cadrul unei conferinţe de presă din 11 martie 2015, la Academia Britanică din Londra, de către Fundaţia John Templeton, cu sediul în Pennsylvania. Cu o valoare de aproximativ 1,7 milioane de dolari, premiul se acordă „unei persoane în viaţă care şi-a adus o contribuţie excepţională la susţinerea dimensiunii spirituale a vieţii, fie prin reflecţie, descoperire sau prin acţiuni practice”.
Arca este dedicată creării şi creşterii comunităţilor, cu programe şi reţele de sprijin pentru cei cu dizabilităţi intelectuale. Mişcarea a început în nordul Franţei în 1964, când Vanier a invitat doi bărbaţi cu dizabilităţi intelectuale să vină şi să locuiască cu el ca prieteni, şi a crescut pentru a include 147 comunităţi rezidenţiale în 35 de ţări, şi peste 1.500 grupuri de sprijin Credinţă şi Lumină, în 82 de ţări, care în mod similar promovează solidaritatea între persoane cu şi fără dizabilităţi. Adresându-se presei, Jean Vanier a chemat la o „mai profundă unitate a tuturor oamenilor” şi a vorbit despre „o schimbare în felul în care sunt văzute persoanele cu dizabilităţi intelectuale.”
„Timp de mulţi ani, aceste persoane minunate au fost văzute ca ‘erori’, sau ca roade ale răului comis de părinţii sau strămoşii lor… Au fost cumplit de umilite şi respinse. Astăzi descoperim că aceste persoane au o bogăţie de calităţi umane care pot schimba inimile celor prinşi în cultura câştigului şi a puterii”. Jean Vanier, s-a născut în 1928 în Geneva, al patrulea din cinci copii ai părinţilor canadieni Gen. Maj. Georges şi Pauline (Archer) Vanier. După o carieră de 8 ani în forţele navale regale şi canadiene, s-a retras, şi între anii 1950 şi 1962 s-a dedicat studiilor teologice şi căutărilor spirituale.
„Am părăsit marina pentru a-l urma pe Isus, nu ştiam unde şi cum”, a declarat el pentru Catholic News Service. „Apoi într-o zi m-am dus să mă întâlnesc cu părintele meu spiritual, care era capelan la o instituţie pentru persoane cu dizabilităţi”. Acolo a văzut realitatea acestora, umilite şi deprimate, şi a simţit nevoia de a face ceva. „Am cumpărat o casă, am primit permisiunea statului francez şi am luat la mine doi bărbaţi… La ambii le muriseră părinţii, aşadar acesta părea modul cel mai bun de a-i ajuta”.
Jean Vanier a călătorit mult în lume pentru a înfiinţa şi sprijini comunităţile Arca şi Credinţă şi lumină, a susţine conferinţe şi zile de reculegere, în special pentru tineri şi pentru cei aflaţi la marginea societăţii, inclusiv în închisori. La conferinţa de presă, a relatat povestea unei tinere întâlnite în primii ani de activitate, pe nume Pauline. „A venit în comunitatea noastră în 1970, hemiplegică, epileptică, cu un picior şi un braţ paralizate, plină de violenţă şi furie”. Psihiatrul le-a spus că „violenţa ei era un strigăt după prietenie. Atât de mult timp fusese umilită, văzută cu greu ca umană, considerată fără valoare, handicapată… Asistenţii au petrecut timp cu ea, au ascultat-o şi şi-au arătat aprecierea faţă de ea”.
„Încetul cu încetul a evoluat şi a devenit mai paşnică, răspunzând la iubirea lor. Violenţa ei dispăruse… îi plăcea să cânte şi să danseze”. Potrivit lui Vanier, Arca şi Credinţă şi Lumină sunt „ca un imens laborator… sunt locuri în care se vindecă divizările şi inimile, în care toţi devenim mai umani”. El speră ca, cu Premiul Templeton, organizaţiile lui şi altele asemenea să poată „crea spaţii şi oportunităţi pentru astfel de întâlniri, întâlniri care transformă inimile. Locuri în care cei prinşi în lumea succesului şi a normalităţii… să se reunească… locuri în care pot împărtăşi unii cu alţii, pot mânca împreună, pot râde şi celebra împreună, pot plânge şi se pot ruga împreună… Aici putem deveni un semn de pace.”
