Papa Francisc: Dumnezeu ne iubeşte cu iubire gratuită şi nemărginită
15.03.2015, Vatican (Catholica) - Pornind de la Evanghelia zilei din ritul latin (Ioan 3,14-21), Papa Francisc le-a subliniat credincioşilor şi tuturor celor strânşi în Piaţa San Pietro pentru rugăciunea „Îngerul Domnului”, că Dumnezeu ne iubeşte şi toată creaţia Sa vine din iubire. Chiar şi când omul respinge această iubire, Dumnezeu nu îl abandonează. Redăm alocuţiunea Pontifului după traducerea apărută pe Ercis.ro.
Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!
Evanghelia de astăzi ne propune din nou cuvintele adresate de Isus lui Nicodim: „Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea încât l-a dat pe Fiul Său unicul născut” (In 3,16). Ascultând acest cuvânt, ne îndreptăm privirea inimii noastre spre Isus Răstignit şi simţim înlăuntrul nostru că Dumnezeu ne iubeşte, ne iubeşte cu adevărat şi ne iubeşte aşa de mult! Iată expresia cea mai simplă care rezumă toată Evanghelia, toată credinţa, toată teologia: Dumnezeu ne iubeşte cu iubire gratuită şi nemărginită.
Aşa ne iubeşte Dumnezeu şi această iubire Dumnezeu o demonstrează înainte de toate în creaţie, cum proclamă liturgia, în Rugăciunea euharistică a IV-a: „Pe toate le-ai creat, ca să umpli cu binecuvântări toate făpturile şi să le înveseleşti cu strălucirea luminii tale”. La originea lumii există numai iubirea liberă şi gratuită a Tatălui. Sfântul Irineu, un sfânt din primele secole, scrie: „Dumnezeu nu l-a creat pe Adam pentru că avea nevoie de om, ci pentru a avea pe cineva căruia să îi dăruiască binefacerile sale” (Adversus haereses, IV, 14, 1). Aşa este, aşa este iubirea lui Dumnezeu.
Aşa continuă Rugăciunea euharistică a IV-a: „Şi după ce omul, prin neascultare, a pierdut prietenia ta, tu nu l-ai lăsat sub stăpânirea morţii, ci i-ai venit în ajutor cu milă”. A venit în ajutor cu milă. Ca în creaţie, şi în etapele succesive ale istoriei mântuirii iese în evidenţă gratuitatea iubirii lui Dumnezeu: Domnul alege poporul Său nu pentru că merită asta, ci pentru că este cel mai mic dintre toate popoarele, aşa cum spune El. Şi când a venit „plinirea timpului”, cu toate că oamenii au încălcat de mai multe ori alianţa, Dumnezeu, în loc să îi abandoneze, a încheiat cu ei o legătură nouă, în sângele lui Isus – legătura noii şi veşnicei alianţe – o legătură pe care nimic nu o va mai putea rupe.
Sfântul Paul ne aminteşte: „Dumnezeu, fiind bogat în îndurare, pentru marea sa iubire cu care ne-a iubit, pe când noi eram morţi din cauza greşelilor noastre, ne-a readus la viaţă împreună cu Cristos” (Ef 2,4-5). Crucea lui Cristos este dovada supremă a milostivirii şi a iubirii lui Dumnezeu faţă de noi: Isus ne-a iubit „până la sfârşit” (In 13,1), adică nu numai până în ultima clipă a vieţii sale pământeşti, ci până la limita extremă a iubirii. Dacă în creaţie Tatăl ne-a dat dovada iubirii sale imense dăruindu-ne viaţa, în pătimirea şi în moartea Fiului său ne-a dat dovada dovezilor: a venit să sufere şi să moară pentru noi. Aşa de mare este milostivirea lui Dumnezeu: El ne iubeşte, ne iartă; Dumnezeu iartă totul şi Dumnezeu iartă mereu.
Maria, care este Mamă a milostivirii, să ne pună în inimă certitudinea că suntem iubiţi de Dumnezeu. Să ne stea aproape în momentele de dificultate şi să ne dăruiască sentimentele Fiului său, pentru ca itinerarul nostru de Postul Mare să fie experienţă de iertare, de primire şi de caritate.
După Angelus, Sfântul Părinte a spus următoarele:
Iubiţi fraţi şi surori,
Cu durere, cu multă durere, am aflat despre atentatele teroriste de astăzi împotriva a două biserici în oraşul Lahore din Pakistan, care au provocat numeroşi morţi şi răniţi. Sunt biserici creştine. Creştinii sunt persecutaţi. Fraţii noştri îşi varsă sângele numai pentru că sunt creştini. În timp ce asigur rugăciunea mea pentru victime şi pentru familiile lor, îi cer Domnului, implor de la Domnul, izvorul oricărui bine, darul păcii şi al înţelegerii pentru acea ţară. Fie ca această persecuţie împotriva creştinilor, pe care lumea încearcă s-o ascundă, să se termine şi să fie pace.
Adresez un salut cordial vouă, credincioşi din Roma, şi vouă celor veniţi din atâtea părţi ale lumii. Salut pelerinii din Granada şi din Málaga, Spania; precum şi pe cei din Mannheim, Germania. Salut grupurile parohiale care provin din Perugia, Pordenone, Pavia, din San Giuseppe all’Aurelio din Roma şi din Dieceza de Piacenza-Bobbio. Un gând special se îndreaptă spre copiii din Serravalle Scrivia, din Rosolina şi din Verdellino-Zingonia care se pregătesc să primească Mirul; spre cei din Dieceza de Lodi şi din decanatul Romana-Vittoria din Milano care fac la Roma „promisiunea” de a-l urma pe Isus. Salut şi ministranţii din Besana in Brianza. Iată, se văd acolo cu pancarta, multe salutări!
Salut diferitele grupuri de voluntariat care, uniţi în angajarea de solidaritate, participă la manifestarea „Împreună pentru binele comun”. Sunt aproape de populaţia din Vanuatu, în Oceanul Pacific, lovită de un puternic ciclon. Mă rog pentru răposaţi, pentru răniţi şi pentru cei fără adăpost. Mulţumesc celor care s-au activat imediat pentru a duce ajutoare. Vouă tuturor vă urez o duminică frumoasă. Vă rog nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere!
