Patriarhul Twal: Obosiţi – se poate să fim, dar nu lipsiţi de speranţă

20.03.2015, Ierusalim (Catholica) - În timp ce deplânge faptul că situaţia din Ţara Sfântă este îngrijorătoare, iar creştinii de acolo sunt încercaţi de greutăţi, patriarhul latin de Ierusalim a afirmat că, dacă avem încredere în numele Domnului – şi doar în El – cei care suferă pot fi ajutaţi. De-a lungul acestui interviu cu agenţia Zenit, Preafericirea Sa Fouad Twal a declarat că psalmii ne reamintesc că putem avea speranţă. „După cum scriitorul psalmului 20/19 spune”, a amintit patriarhul, „Unii se laudă cu căruţele lor, alţii cu caii lor, iar noi ne lăudăm cu numele Domnului Dumnezeului nostru.”; iar psalmul 146/145: „Nu vă încredeţi în cei puternici, în fiii oamenilor, în care nu este izbăvire.”.

Referindu-se iarăşi la situaţia din Ţara Sfântă, Patriarhul a afirmat că există o anumită strategie militară. Acest „război de uzură”, a afirmat el, implică „încercări beligerante de a câştiga războiul prin epuizarea inamicului până la punctul colapsului prin intermediul pierderilor continue de material şi personal”. De obicei, a afirmat el, partea beligerantă cu mai multe resurse câştigă războiul. „Aceasta este ceea ce văd eu că s-a întâmplat aici, în Ţara Sfântă: mai mult de şaizeci de ani de şlefuire a popoarelor sub ocupaţie.” Lansând un apel, Patriarhul Twal a cerut: „Cer ca oamenii să se roage ca inimile de piatră ale liderilor să devină inimi care caută binele poporului palestinian aflat sub ocupaţie”.

Festivităţile din Săptămâna Mare şi cele de Paşte, a remarcat Patriarhul, sunt un memento puternic al dificultăţilor cu care se confruntă creştinii din Ţara Sfântă. În timp ce, în mare parte, a afirmat el, lumea este familiarizată cu neînţelegerile care rezultă din conflictul dintre musulmani şi evrei, mai rar îşi aminteşte lumea de creştinii din Israel şi Palestina. „Acest lucru nu este surprinzător, având în vedere faptul că creştinii alcătuiesc un procent mic în cazul ambelor ţări; marea majoritate a creştinilor sunt etnici arabi.”

În continuare, Patriarhul a explicat faptul că mulţi creştini din Ţara Sfântă se identifică mai strâns cu palestinienii musulmani decât cu israelienii evrei. El a menţionat că plângerile palestinienilor musulmani sunt, prin urmare, adeseori împărtăşite de palestinienii creştini. „Se spune frecvent că dificultatea constă în accesul la locurile sfinte.” El a explicat că palestinienii care trăiesc în Cisiordania şi în Ierusalimul de Est deţin cărţi de rezidenţă distincte şi nu pot trece de la una dintre zone la alta fără permise speciale. „Prin urmare, poate fi practic imposibil pentru un creştin din Betleem să călătorească la Ierusalim să se închine în biserica Sfântului Mormânt”, a afirmat el. „Acest lucru este valabil în timpul Paştelui chiar dacă permisul este oferit, deoarece Paştele coincide cu sărbătoarea evreiescă Pesach, în timpul căreia se impune o blocare pe motive de securitate.”

„Desigur”, a continuat patriarhul, „dezacordul major este bariera israeliană din Cisiordania, ca şi numeroasele probleme pe care acesta le-a generat.” În cel mai bun caz, a afirmat el, zidul separă în mod eficient teritoriul palestinian de teritoriul israelian, făcând călătoria între cele două dificilă. Separarea familiilor – creştine şi musulmane -, prin intermediul zidului şi al politicii israeliene, are efecte devastatoare. Politicile de rezidenţă, de asemenea, pot avea un impact devastator asupra familiilor, a menţionat patriarhul. Se estimează că există aproximativ 200 de familii creştine din zonă care trăiesc astăzi separate, membrii lor fiind împărţiţi între Cisiordania şi Ierusalim.

„Astfel de proiecte, cum e zidul, alimentează, printre rândurile poporului palestinian, sentimentul anti-israelian crescând şi subminează eforturile de pace”, a afirmat Patriarhul. „Creştinii arabi, de asemenea, suferă atât în Israel, cât şi în Palestina din cauza statutului lor de minoritari. Adevărul este că creştinii se confruntă cu greutăţi de ambele părţi ale liniei de demarcaţie, şi adesea pentru motive similare.” Alte dificultăţi includ pierderea de către creştini a terenului în favoarea construcţiei barierei de securitate a Israelului sau în favoarea extinderii aşezărilor evreieşti. În 2012, de exemplu, s-a relatat că 3.000 de hectare au fost confiscate de la 59 de familii creştine în Beit Jala pentru a se continua extinderea aşezării Gilo şi a zidului de separare.

„Atât israelienii, cât şi palestinienii au de lucrat în ceea ce priveşte protejarea minorităţilor religioase,” a subliniat Patriarhul Twal, „în special a creştinilor. Obosiţi – se poate să fim, dar nu fără speranţă.”