Papa Francisc: Nici măcar gratiile închisorii nu ne pot despărţi de iubirea lui Dumnezeu
23.03.2015, Napoli (Catholica) - Papa Francisc le-a spus prizonierilor că nici măcar gratiile unei închisori nu pot să îl facă pe Domnul să înceteze să ne cheme înapoi la El. Vorbindu-le prizonierilor de la centrul de detenţie Giuseppe Salvia din Poggioreale, Napoli, în ziua de sâmbătă, 21 martie 2015, Pontiful a spus: „Chiar dacă am făcut lucruri rele în viaţă, Domnul nu încetează niciodată să ne arate calea înapoi spre întâlnirea cu El”. În cadrul vizitei sale pastorale de o zi la Napoli şi Pompei, Papa s-a întâlnit unul câte unul cu sute de prizonieri şi a luat masa cu aproape 100 dintre ei.
Într-un discurs improvizat, de după masa de prânz, Pontiful a adresat cuvinte de speranţă ca răspuns la întrebările puse de doi deţinuţi: „Cum să facem pentru a continua şi a alimenta credinţa în Dumnezeu, pe care am descoperit-o în închisoare, şi după ce vom fi liberi? Vom găsi primire în afara acestor ziduri?” „Uneori vă simţiţi dezamăgiţi, descurajaţi, abandonaţi de toţi, dar Dumnezeu nu uită de copiii Săi, nu îi abandonează niciodată! El este întotdeauna alături de noi, în special în timpuri de încercare; Tatăl este bogat în milostivire. El se întoarce întotdeauna spre noi cu privirea Lui senină şi binevoitoare, aşteptându-ne întotdeauna cu braţele deschise”.
Sfântul Părinte a spus că aceasta este o certitudine care ne dă mângâiere şi speranţă, în special în timpurile dificile şi triste. „Iubirea lui Isus pentru fiecare dintre noi este un izvor de mângâiere şi speranţă. Este o certitudine fundamentală pentru noi: nimic nu ne poate despărţi de iubirea lui Dumnezeu! Nici măcar gratiile unei închisori. Doar păcatul ne poate despărţi de El”. Dar dacă recunoaştem ce am făcut greşit şi mărturisim sincer, Dumnezeu vine în întâmpinarea noastră şi ne iartă. „Trebuie să lucrăm la aceasta”, a spus Papa, reamintind condiţiile inumane din închisori despre care a citit. La baza acestui angajament de a face mai bine „stă convingerea că iubirea poate mereu să transforme persoana umană”.
Cu aceasta în minte, a spus el, este posibil ca un „loc al marginalizării”, asemenea închisorii, să devină „un loc al includerii şi un stimulent pentru întreaga societate, deoarece aceasta va fi mai dreaptă şi mai atentă cu oamenii”. El i-a invitat pe prizonieri să trăiască fiecare zi, fiecare moment în prezenţa lui Dumnezeu, căruia îi aparţine viitorul lumii şi al omului. „Aceasta este speranţa creştină: viitorul este în mâinile lui Dumnezeu!”, a subliniat Pontiful. „Chiar şi în mijlocul atât de multor probleme, chiar şi al unora grave, nu ne pierdem speranţa în milostivirea infinită a lui Dumnezeu şi în providenţa Lui”.
