Cultura vieţii şi revoluţia Papei Francisc
26.03.2015, Roma (Catholica) - „Bucuria, responsabilitatea şi tandreţea sunt simţămintele cu care creştinii poate răspunde concret la întrebarea: ce putem face pentru a răspândi cultura vieţii?” – sunt cuvintele Cardinalului Lorenzo Baldisseri, secretar general al Sinodului Episcopilor, în reflecţia sa la întâlnirea organizată marţi, 24 martie 2015, la Bratislava, de Episcopii slovaci. Invitat de preşedintele Conferinţei Episcopale din Slovacia, Arhiepiscopul Stanislav Zvolenský, Cardinalul a contextualizat intervenţia sa în spaţiul inter-sinodal actual, în care Biserica reflectează asupra vocaţiei şi misiunii familiei, în vederea Sinodului din luna octombrie, citim pe situl Radio Vatican.
Vorbind despre „cultura vieţii”, Cardinalul a menţionat Enciclica Evangelium vitae a Papei Ioan Paul al II-lea, aflată pe 25 martie în ceas aniversar, care este dedicată acestei teme. Pornind de la aceasta, Cardinalul a făcut referinţă la cultura vieţii în magisteriul Papei Francisc, care, spune el, ne invită „să extindem frontul luptei”. Pentru o cultură a vieţii trebuie să combatem atât „manipularea vieţii care este posibilă astăzi prin tehnologii sofisticate şi nocive, între biotehnologie şi ideologii libertariene, de multe ori sponsorizate de grupuri puternice”, cât şi „umilirea inacceptabilă a vieţii produsă de un pact ticălos între politică şi economia de piaţă”.
Pentru Papa Francisc, cultura vieţii este legată de „atenţia pentru cei săraci”, care este foarte diferită de bunăstarea exagerată. Cu toate acestea, a avertizat Cardinalul Baldisseri, Papa Bergoglio „ne învaţă să nu se complăcem în defetism şi să evităm discuţiile. Să nu avem un gând ‘împotriva’ cuiva, ci ‘pentru’ cineva; să nu adoptăm metoda unui ‘nu’ vehement, ci a unui ‘da’. Să ajungem la asumarea unui nou stil, în care conţinutul esenţial al Evangheliei vieţii este reafirmat şi proclamat, dar cu atenţie, pentru a evita tentaţia de a impune sarcini insuportabile.” Acest lucru „este marea revoluţie a Papei Francisc: revoluţia limbii vorbite şi a atitudinii, în fidelitate totală faţă de doctrina socială din toate timpurile; revoluţia tandreţei şi a milostivirii, care ne aduce imediat în minte cuvintele rostite la începutul Conciliului Vatican II de Papa Ioan al XXIII-lea”.
Prin urmare, el ne îndeamnă să trecem de la luptă la propunere, aşa cum a făcut deseori şi Papa Benedict al XVI-lea în reflecţiile sale „asupra mentalităţii contraceptive, a avortului, eutanasiei, umilirii instituţiei familiei, ideologiei de gen”. Cu toate acestea, a explicat imediat Cardinalul, „acest strigăt de alarmă nu trebuie să ne conducă la pesimism sau resemnare şi nici nu ne poate justifica anatema. Dimpotrivă, acesta depinde de dimensiunea pozitivă a culturii vieţii, ceea ce conduce la ceva creativ şi original, la o propunere de sens şi valori”.
În ultima parte a discursului său, Cardinalul a subliniat legătura strânsă dintre Evanghelia vieţii şi Evanghelia familiei, având în vedere „dublul Sinod” dorit de Papa Francisc. Concentrându-se în special pe relatio sinodi aprobată la finalul reuniunii extraordinare din 2014 şi pe lineamenta celui care urmează, prelatul consideră că trebuie revizuită atenţia asupra Enciclicei Humanae Vitae a Papei Paul al VI-lea, care „se rezumă adesea la o lectură parţială şi tendenţioasă”.
„Documentul va fi înţeles doar măsura în care îi putem arăta ‘reversul medaliei’, adică proclamând frumuseţea şi măreţia căsătoriei potrivit planului măreţ a lui Dumnezeu.” În acest sens, Cardinalul a arătat că în pregătirea pentru noul instrumentum laboris sinodal, trimiterea repetată la Humanae Vitae demonstrează că diferitele organisme ecleziale şi credincioşii surprind legătura inseparabilă dintre Evanghelia familiei şi Evanghelia vieţii.
