Papa Francisc: Umilinţa este calea lui Dumnezeu
30.03.2015, Vatican (Catholica) - Nu există umilinţă fără umilire. În Duminica Floriilor, 29 martie 2015, care deschide Săptămâna Sfântă, Papa Francisc a amintit că „Dumnezeu se umileşte pentru a merge cu poporul Său”, şi a subliniat „umilirea celor care, datorită comportamentului fidel faţă de Evanghelie, sunt discriminaţi şi plătesc personal”. Aceasta este calea pentru a-l urma pe Isus şi pentru a trăi Săptămâna Sfântă. „Umilinţa este înainte de toate stilul lui Dumnezeu”, a arătat Papa Francisc, recunoscând că este „un stil care nu va înceta niciodată să ne uimească şi să ne pună în criză: cu un Dumnezeu umil nu ne obişnuim niciodată!”
Încă din istoria exodului din Egipt, „ce umilire pentru Dumnezeu să asculte toate acele murmurări, acele plângeri! Erau îndreptate împotriva lui Moise, dar în fond mergeau împotriva lui, Tatăl lor, care i-a scos din condiţia de sclavie şi îi conducea pe drumul prin deşert până la ţara libertăţii”. În Săptămâna Sfântă care conduce la Paşte, „noi vom merge pe acest drum al umilirii lui Isus”, a spus Pontiful, punctând principalele momente din această săptămână: „Vom simţi dispreţul conducătorilor poporului Său şi înşelăciunile lor pentru a-l face să cadă. Vom asista la trădarea lui Iuda, unul dintre cei doisprezece, care îl va vinde pentru treizeci de dinari. Îl vom vedea pe Domnul arestat şi dus ca un răufăcător; abandonat de discipoli; târât în faţa sinedriului, condamnat la moarte, bătut şi schingiuit.”
„Vom auzi că Petru, ‘stânca’ discipolilor, îl va renega de trei ori. Vom auzi urletul mulţimii, aţâţată de conducători, care îl cere liber pe Baraba, iar pe El răstignit. Îl vom vedea batjocorit de soldaţi, acoperit cu o mantie de purpură, încoronat cu spini. Şi apoi, de-a lungul căii dureroase şi sub cruce, vom auzi insultele oamenilor şi conducătorilor, care îşi bat joc de faptul că el este Rege şi Fiu al lui Dumnezeu… Parcurgând până la capăt acest drum, Fiul lui Dumnezeu a asumat ‘chipul de slujitor’ (cf. Filipeni 2,7). De fapt, umilinţă înseamnă şi slujire, înseamnă a lăsa spaţiu lui Dumnezeu despuindu-ne de noi înşine, ‘golindu-ne’, aşa cum spune Scriptura. Aceasta – golirea – este umilirea cea mai mare.”
Sfântul Părinte a atras atenţia şi asupra drumului contrar drumului lui Cristos: mondenitatea. „Mondenitatea ne oferă calea vanităţii, a orgoliului, a succesului… Este cealaltă cale. Cel rău i-a propus-o şi lui Isus, în timpul celor patruzeci de zile în pustiu. Însă Isus a respins-o fără ezitare. Şi cu El, numai cu harul Său, cu ajutorul Său, şi noi putem învinge această ispită a vanităţii, a mondenităţii, nu numai în marile ocazii, ci în circumstanţele obişnuite ale vieţii. Ne ajută şi ne întăreşte în acest exemplu al atâtor bărbaţi şi femei care, în tăcere şi în ascundere, în fiecare zi renunţă la ei înşişi pentru a-i sluji pe alţii: o rudă bolnavă, un bătrân singur, o persoană neputincioasă, unul fără acoperiş.”
În încheiere, Pontiful ne-a îndemnat la a ne gândi „şi la umilirea celor care datorită comportamentului fidel faţă de Evanghelie sunt discriminaţi şi plătesc personal. Şi să ne gândim la fraţii noştri şi surorile noastre persecutaţi pentru că sunt creştini, martirii de astăzi – sunt atâţia – nu-l renegă pe Isus şi suportă cu demnitate insulte şi chinuri. Îl urmează pe calea Sa… În timpul acestei Săptămâni, să pornim şi noi cu hotărâre pe acest drum al umilinţei, cu multă iubire faţă de El, Domnul şi Mântuitorul nostru. Iubirea va fi cea care ne va conduce şi ne va da forţă.”
