Papa Francisc: Sinodul nu este un parlament. Să facem loc Duhului Sfânt!
05.10.2015, Vatican (Catholica) - „Sinodul Episcopilor nu este o adunare parlamentară, ci o instituție bisericească chemată să citească realitatea cu ochii credinței și cu inima lui Dumnezeu”, a spus Papa Francisc în discursul prin care a inaugurat, luni, 5 octombrie 2015, lucrările celei de-a XIV-a adunări generale a Sinodului Episcopilor, convocată la Roma între 4 și 25 octombrie pe tema „Vocația și misiunea familiei în Biserică și în societate”, informează Radio Vatican. Sfântul Părinte a îndemnat Părinții sinodali să facă spațiu lucrării Duhului Sfânt cu curaj apostolic, umilință evanghelică și rugăciune încrezătoare.
Să mergem împreună „cu spirit de colegialitate și sinodalitate”, punând întotdeauna în fața ochilor „binele Bisericii, binele familiei și mântuirea sufletelor”, a fost îndemnul Sfântul Părinte în discursul de inaugurare a lucrărilor sinodale. Pe această cale este nevoie ca participanții să își asume curajul vorbirii, zelul pastoral și doctrinal, înțelepciunea și franchețea. Sinodul Episcopilor „nu este un simpozion, un vorbitor, nu este un parlament sau un senat, unde lumea se pune de acord. Sinodul, în schimb, este o expresie eclezială, este Biserica ce pășește împreună pentru a citi realitatea cu ochii credinței și cu inima lui Dumnezeu; este Biserica ce se întreabă cu privire la fidelitatea față de depozitul credinței, care pentru ea nu reprezintă un muzeu de privit și nici doar de salvat, ci un izvor viu din care Biserica își potolește setea, pentru a potoli setea și a ilumina depozitul vieții.”
Sinodul Episcopilor, a continuat Sfântul Părinte, „se mișcă în mod necesar în sânul Bisericii și în interiorul sfântului popor al lui Dumnezeu, din care noi facem parte în calitate de păstori, adică slujitori”. De aceea, Sinodul „este un spațiu protejat în care Biserica experimentează lucrarea Duhului Sfânt. În Sinod, Duhul Sfânt vorbește prin intermediul limbii tuturor persoanelor care se lasă călăuzite de Dumnezeu ce surprinde întotdeauna, de Dumnezeu ce se arată celor mici, ceea ce ascunde celor înțelepți și pricepuți.” Dumnezeu, a spus mai departe Pontiful, „a făcut legea și sâmbăta pentru om și nu invers; Dumnezeu le lasă pe cele 99 de oi ca să o caute pe singura oiță rătăcită; Dumnezeu este întotdeauna mai mare decât logica noastră și decât calculele noastre. […] Să ne amintim că Sinodul va putea fi un spațiu al lucrării Duhului Sfânt numai dacă noi, participanții, ne înveșmântăm cu curajul apostolic, cu umilința evanghelică și cu rugăciunea încrezătoare: curajul apostolic, care nu se lasă intimidat nici în fața ademenirilor lumii, care tind să stingă în inima oamenilor lumina adevărului, înlocuind-o cu luminițe mici și trecătoare, și nici în fața împietririi unor inimi, care în ciuda bunelor intenții, îndepărtează persoanele de Dumnezeu.”
Este nevoie de acel curaj apostolic, a mai spus Sfântul Părinte, care aduce viață, „pentru a nu face din viața noastră creștină un muzeu de amintiri”. „Umilința evanghelică știe să se golească de propriile convenții și prejudecăți pentru a-i asculta pe frații Episcopi și a se umple cu Dumnezeu; umilința care duce la arătarea cu degetul nu împotriva celorlalți pentru a-i judeca, ci pentru a le întinde mâna, pentru a-i ridica fără a se considera niciodată superior față de ei.” În fine, este nevoie de o rugăciune plină de încredere, de lucrarea inimii când se deschide față de Dumnezeu, când face să tacă toate stările noastre de spirit pentru a asculta vocea suavă a lui Dumnezeu care vorbește în tăcere: „Fără a-l asculta pe Dumnezeu, toate cuvintele noastre vor fi doar cuvinte care nu hrănesc și nu folosesc. Fără a ne lăsa conduși de Duhul, toate deciziile noastre vor fi doar ornamente care în loc să înalțe Evanghelia o acoperă și o ascund.”
Pontiful și-a exprimat recunoștința față de cei care au lucrat la buna pregătire a actualei adunări sinodale și i-a salutat pe jurnaliștii acreditați pentru „participarea lor plină de pasiune” și pentru „atenția lor admirabilă”. La încheierea discursului, a subliniat că Sinodul „nu este un parlament în care, pentru a se ajunge la un consens sau la un acord comun se recurge la negocieri, la încheierea unor pacte sau la compromisuri”. Singura „metodă a Sinodului este aceea de a se deschide la Duhul Sfânt cu curaj apostolic, cu umilință evanghelică și cu rugăciune încrezătoare, pentru ca El să fie cel care ne călăuzește, ne luminează și ne face să punem înaintea ochilor nu opiniile noastre personale, ci credința în Dumnezeu, fidelitatea față de magisteriu, binele Bisericii și mântuirea sufletelor”.

