Sinod 2015: Intervenția Cardinalului Jorge Liberato Urosa Savino

18.10.2015, Vatican (Catholica) - Intervențiile participanților la Sinodul Episcopilor în desfășurare în Vatican, pe tema familiei, pot fi făcute publice de cei care le-au susținut. Este și cazul Arhiepiscopului de Caracas, Cardinalul Jorge Liberato Urosa Savino, care și-a publicat intervenția susținută pe 15 octombrie. Redăm textul acestei alocuțiuni.

Mă refer la nr. 121, 122 și 123 din instrumentum laboris, în care se discută despre propunerea de acceptare la masa euharistică – dacă se îndeplinesc anumite condiții, printre ele un drum penitențial – a divorțaților recăsătoriți, dar păstrându-și viața conjugală. Cu toții suntem mânați de dorința de a găsi o soluție mai bună la această situație dureroasă. Trebuie să o facem în spiritul Bunului Păstor și al adevărului care ne face liberi. În spiritul evanghelic al milostivirii, cred că drumul penitențial trebuie să se încheie cu convertirea și corectarea și trăirea vieții în abstinență sexuală, așa după cum învață cu alte cuvinte Sfântul Papă Ioan Paul al II-lea în Familiaris Consortio, nr. 84.

Mă întreb: putem uita cuvintele Domnului din Evanghelie, Matei 19, și învățătura Sf. Paul (Romani 7,2-3; 1Corinteni 7,10; Efeseni 5,31) și a Bisericii de-a lungul secolelor? Putem anula învățăturile Papei Ioan Paul al II-lea din exortația sa Familiaris Consortio, din 1981? Acest document, publicat la un an după Sinodul Episcopilor dedicat familiei, din 1980, luat în seamă și consultat cu seriozitate de Papă de-a lungul a multe luni de studiu și de reflecție, în dialog cu experți din diferite discipline teologice, respinge clar această posibilitate (FC, nr. 84).

Avem de asemenea învățăturile din Catehismul Bisericii Catolice din 1992, cu doctrina tradițională privind condițiile de primire a Sfintei Împărtășanii și învățăturile Bisericii pe tema moralei sexuale [1]. Putem uita documentul celei de-a V-a Conferințe a Episcopilor din America Latină și Caraibe, de la Aparecida, care ne cere: „Slujiți cu grijă, prudență și iubire milostivă, sub călăuzirea Magisteriului, cuplurile care trăiesc în situații iregulare, ținând cont că divorțații recăsătoriți nu pot primi Împărtășania” (nr. 437j)? Putem noi contrazice toate aceste învățături? Putem uita recenta afirmație a Papei Benedict al XVI-lea din exortația sa apostolică Sacramentum Caritatis din 2007 privind Euharistia, reiterând practica Bisericii, bazată pe Sfânta Scriptură (cf. Marcu 10,2-12), de a nu admite la Sacramente pe divorțații recăsătoriți, din moment ce starea și condiția lor de viață contrazice obiectiv acea uniune de iubire dintre Cristos și Biserică pe care o semnifică și o face prezentă Euharistia (nr. 29)?

Uniți cu Cristos, care a învins lumea (cf. Ioan 16,33), Biserica este chemată să mențină splendoarea adevărului chiar și în situațiile dificile. Milostivirea invită păcătosul și devine iertare atunci când acesta se căiește și își schimbă viața. Fiul risipitor a fost primit cu îmbrățișare de tatăl său doar atunci când s-a întors acasă…

Acest Sinod, fără vreo îndoială în lumina adevărului revelat și cu privirea milostivirii, este chemat să reflecteze foarte clar asupra învățăturii Evangheliei și a Bisericii de-a lungul secolelor privitor la natura și demnitatea căsătoriei creștine; asupra măreției Euharistiei și nevoii de a avea dispozițiile necesare pentru a fi în uniune cu Dumnezeu și pentru a putea primi Sfânta Împărtășanie; asupra nevoii de penitență, pocăință și finalitate fermă de corectare a păcătosului căit pentru a putea primi iertarea divină; și asupra forței și continuității adevărului dogmatic și moral din Magisteriul ordinar și extraordinar al Bisericii. Se oferă astfel lumini inspirate de milostivire pentru a-i asista mai eficient pe cei aflați în situații iregulare pentru alinarea suferinței lor morale și pentru a-și trăi mai bine credința catolică.

Mai mult, Sinodul trebuie să indice liniile de acțiune care întăresc căsătoria, făcând-o mai atrăgătoare pentru tineri și păstrând-o vie în inimile soților de-a lungul timpului. I se vor oferi astfel Papei Francisc elemente foarte importante pentru promovarea unei intensificate evanghelizări a familiei și pentru reaprecierea Sacramentului Căsătoriei.

[1] „Dacă cei divorțați s-au căsătorit civil, se află într-o situație ce contravine obiectiv legii lui Dumnezeu. De aceea, ei nu pot avea acces la comuniunea euharistică, atâta timp cât persistă această situație. Din același motiv, ei nu pot exercita anumite responsabilități bisericești. Reconcilierea prin sacramentul Pocăinței nu poate fi acordată decât celor care s-au căit că au încălcat semnul legământului și al fidelității față de Cristos și care s-au angajat să trăiască în continență completă.” (CBC 1650)