Cei care dau pomană nu trebuie să caute aplauze

30.01.2008, Vatican (Catholica) - Papa Benedict al XVI-lea afirmă că Postul Mare este un timp perfect pentru a-i ajuta pe săraci, dar le-a cerut creştinilor să dea de pomană cu unica intenţie de a căuta slava lui Dumnezeu. Papa a încurajat pomana în Mesajul lui pentru Postul Mare, datat 30 octombrie şi dat publicităţii de Vatican în ziua de marţi, 29 ianuarie 2008. Tema Mesajului este „Cristos, din iubire faţă de voi, s-a făcut sărac”. Sfântul Părinte a spus: „Postul Mare… ne stimulează să redescoperim milostivirea lui Dumnezeu pentru ca să devenim, la rândul nostru, mai milostivi faţă de fraţi”. El a reamintit faptele specifice Postului propuse de Biserică – rugăciunea, postul şi pomana – şi a dedicat mesajul reflecţiei asupra oferirii de pomană, „un mod concret de a veni în ajutorul celui care se află în nevoie şi, în acelaşi timp, un exerciţiu ascetic pentru a ne elibera de alipirea de bunurile pământeşti”.

„Cât este de puternică influenţa bogăţiilor materiale şi cât de netă trebuie să fie hotărârea noastră de a nu le idolatriza, ne-o spune Isus în manieră neîndoielnică: `Nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi mamonei`”, a arătat Pontiful. „Pomana ne ajută să învingem această ispită constantă, educându-ne să venim în întâmpinarea necesităţilor aproapelui şi să împărţim cu alţii ceea ce avem datorită bunătăţii divine. Acesta este scopul urmărit în cazul colectelor speciale care se fac în favoarea săracilor şi sunt promovate în timpul Postului Mare în multe părţi ale lumii. În felul acesta, la purificarea interioară se adaugă un gest de comuniune eclezială, după cum se întâmpla deja în Biserica primară”.

Papa Benedict al XVI-lea a arătat că Evanghelia ne învaţă că suntem doar administratori, nu proprietari, ai bunurilor materiale. Acestea sunt „mijloace prin care Domnul cheamă pe fiecare dintre noi să devină intermediar al providenţei sale faţă de aproapele”. Sfântul Părinte a spus că invitaţia la a administra este şi mai mare în ţările predominant creştine: „Cu elocvenţă mai mare răsună chemarea la împărţire a bunurilor în ţările a căror populaţie este compusă în majoritate din creştini, fiind şi mai gravă responsabilitatea lor în faţa mulţimilor care suferă din cauza lipsurilor şi a părăsirii. A le ajuta este mai degrabă o îndatorire de dreptate decât un act de caritate”.

Papa a clarificat, însă, că această caritate evanghelică trebuie să fie ascunsă. „Toate trebuie făcute spre gloria lui Dumnezeu şi nu spre gloria noastră”, a spus el. „Această conştiinţă să însoţească, iubiţi fraţi şi surori, fiecare gest de ajutor dat aproapelui, evitându-se să fie transformat într-un mijloc prin care să ne scoatem în evidenţă pe noi înşine. Dacă, în îndeplinirea unei fapte bune, nu avem ca scop gloria lui Dumnezeu şi adevăratul bine al fraţilor, ci urmărim mai degrabă să ni se întoarcă ceva în interes personal sau, pur şi simplu, aplauze, atunci suntem în afara opticii evanghelice. În societatea modernă a imaginii, trebuie să veghem cu atenţie, căci o astfel de ispită revine periodic. Pomana evanghelică nu este simplă filantropie: este mai degrabă o expresie concretă a carităţii, virtute teologală care cere convertire interioară la iubirea faţă de Dumnezeu şi de fraţi, imitându-l pe Isus Cristos care, murind pe cruce, s-a dăruit în întregime pe el însuşi pentru noi”.

Sfântul Părinte a analizat beneficiile pomenii pentru cel care dă. El a spus: ” Invitându-ne să examinăm pomana cu o privire mai profundă, care să treacă dincolo de dimensiunea pur materială, Scriptura ne învaţă că este mai multă bucurie în a dărui decât în a primi. Atunci când acţionăm cu iubire exprimăm adevărul fiinţei noastre: de fapt, am fost creaţi nu pentru noi înşine, ci pentru Dumnezeu şi pentru fraţi. De fiecare dată când, din iubire faţă de Dumnezeu, ne împărţim bunurile cu aproapele nostru aflat în nevoi, experimentăm faptul că plinătatea vieţii vine din iubire şi totul ni se întoarce ca o binecuvântare în formă de pace, de satisfacţie interioară şi de bucurie. Tatăl ceresc ne răsplăteşte pomenile cu bucuria sa”.

„Postul Mare ne stimulează să urmăm exemplul lui [Isus] şi prin intermediul practicării pomenii”, a adăugat Papa. „La şcoala lui putem învăţa să facem din viaţa noastră un dar în totalitate; imitându-l, reuşim să devenim disponibili, nu atât ca să dăm ceva din ceea ce avem, cât mai ales pe noi înşine. Oare întreaga evanghelie nu se rezumă în unica poruncă a dragostei? Practicarea pomenii în Postul Mare devine, de aceea, un mijloc pentru a aprofunda vocaţia noastră creştină. Atunci când se oferă gratuit pe sine însuşi, creştinul mărturiseşte că nu bogăţia materială dictează legile existenţei, ci iubirea. Ceea ce dă, aşadar, valoare pomenii este iubirea”. Textul papal se găseşte pe Catholica.ro la secţiunea Documente.