Papa Francisc la încheierea Sinodului Episcopilor dedicat familiei
25.10.2015, Vatican (Catholica) - Papa Francisc a închis astăzi oficial Sinodul Episcopilor dedicat familiei cu Liturghia pe care a celebrat-o în Piața San Pietro, avertizând împotriva „spiritualității iluziei” și amintind păstorilor de datoria lor de a-i însoți pe credincioși și de a duce milostivirea lui Dumnezeu în special în timpurile de suferință și de conflict. „Discipolii lui Isus sunt chemați să facă aceasta, și astăzi, în special astăzi: să aducă oamenii în contact cu Milostivirea care mântuiește. Momentele de suferință și conflict pentru Dumnezeu sunt ocazii de milostivire. Astăzi este un timp al milostivirii!”
Sinodul Episcopilor s-a desfășurat între 4 și 25 octombrie. Asemenea predecesorului, din 2014, a avut ca temă familia, anul acesta mai exact „Vocația și misiunea familiei în Biserică și în lumea modernă”. Papa Francisc și-a centrat reflecția pe lectura zilei, care demonstrează compasiunea și paternitatea lui Dumnezeu „revelate definitiv în Isus”. Prima lectură a zilei este din Ieremia, prezentându-l pe profet declarând că „Domnul a mântuit” poporul lui Israel, care a fost „deportat de dușmanii lor” deoarece „El este Tatăl lor”. „Paternitatea Sa le deschide un drum înainte, o cale de mângâiere după atâtea lacrimi și mare întristare”, a spus Papa. Atâta timp cât oamenii perseverează în fidelitatea lor și în căutarea lui Dumnezeu, chiar dacă sunt într-o țară străină, „Dumnezeu va schimba captivitatea lor în libertate, singurătatea lor în comuniune”.
Sfântul Părinte s-a referit apoi la psalmul zilei, reflectând la dificultățile și bucuriile întâlnite de păstori în munca lor. „Un credincios este cineva care a experimentat acțiunea mântuitoare a lui Dumnezeu în viața sa. Noi, păstorii, am experimentat ce înseamnă să arunci sămânța cu dificultate, uneori în lacrimi, și să te bucuri de harul unei recolte ce este dincolo de tăria și capacitatea noastră.” S-a oprit apoi la a doua lectură, din Scrisoarea către Evrei, care demonstrează compasiunea lui Isus, conducându-l să își asume toate slăbiciunile și ispitele. „Din acest motiv El este mijlocitorul noului și veșnicului legământ care ne aduce mântuirea.”
În fine, Papa Francisc a comentat și lectura evanghelică, din Marcu, cu vindecarea orbului Bartimeu, pasaj pe care l-a legat de prima lectură din Ieremia. „Așa după cum poporul lui Israel a fost eliberat mulțumită paternității lui Dumnezeu, la fel Bartimeu este eliberat datorită compasiunii lui Isus.” Așa după cum spune relatarea, Isus a părăsit Ierihonul în drumul său spre Ierusalim când i-a răspuns lui Bartimeu care cerșea. Papa a observat că în loc să îi ofere orbului pomană, El caută să îl întâlnească, întrebându-l: „Ce vrei să fac pentru tine?” Ar putea părea „o întrebare fără sens: ce și-ar putea dori orbul dacă nu să vadă?” Dar întrebarea ne arată de fapt dorința lui Isus „de a asculta nevoile noastre”. „El dorește să vorbească cu fiecare dintre noi despre viețile noastre, despre situațiile noastre reale, astfel încât să nu îi ascundem nimic.”
Papa a observat încrederea lui Isus în Bartimeu și admirația pentru credința sa. „El crede în noi mai mult decât credem noi în noi înșine.” Discipolii, fiind trimiși de Isus să îl cheme pe Bartimeu îi spun „curaj” și „ridică-te” – expresii folosite doar de Isus în restul Evangheliei. „Într-adevăr, doar o întâlnire cu Isus dăruiește persoanei tăria de a face față celor mai dificile situații.” Pontiful a spus că este datoria discipolilor să îi conducă pe oameni la Isus într-un mod care este încurajator și eliberator.
A avertizat apoi împotriva a două ispite specifice pentru cei ce îl urmează pe Isus. Prima a caracterizat-o ca „spiritualitatea iluziei”, când mergem alături de Isus dar evităm să fim deranjați de problemele altora. „Putem umbla prin deșertul umanității fără să vedem cu adevărat ce este acolo; în schimb vedem ceea ce dorim să vedem. Suntem capabili să dezvoltăm viziuni despre lume, dar nu acceptăm ceea ce Domnul așază în fața ochilor noștri. O credință care nu știe cum să se înrădăcineze în viața oamenilor rămâne aridă și, în loc de oaze, creează alte deșerturi.” Sub această primă ispită, noi nu gândim ca Isus, chiar dacă suntem cu El, a spus Papa. „Inimile noastre nu sunt deschise. Pierdem uimirea, recunoștința și entuziasmul, și riscăm să devenim în mod comun neimpresionați de har. Putem să vorbim despre El și să lucrăm pentru El, dar să trăim departe de inima Sa, care este îndreptată spre cei care sunt răniți.”
A doua ispită a fost numită de Papa Francisc sub numele de „credința programată”, când mergem cu poporul lui Dumnezeu dar ne urmăm propria agendă pentru călătorie, așteptând ca ceilalți să „respecte ritmul nostru” și fiind deranjați de orice problemă. Sfântul Părinte a observat că această ispită ne face ca mulți oameni din Evanghelie, care „își pierd răbdarea și îl ceartă pe Bartimeu”, cu mentalitatea că „oricine ne deranjează sau nu este de statura noastră este exclus”. „Isus, pe de altă parte, dorește să includă, mai ales pe cei ținuți la periferie și care strigă după El”, a spus Papa.
Predica s-a încheiat cu mulțumirile aduse Părinților sinodali pentru participarea lor la evenimentul de trei săptămâni, care s-a terminat oficial astăzi. „Vă mulțumesc pentru drumul pe care l-am împărtășit cu privirea îndreptată spre Isus și spre frații și surorile noastre, în căutarea de căi pe care Evanghelia le indică pentru timpurile noastre, pentru a vesti misterul iubirii familiale.” I-a chemat pe credincioși să urmeze calea pe care Domnul dorește ca ei să meargă, cerându-i „să își întoarcă spre noi privirea Sa vindecătoare și mântuitoare, care știe să radieze lumină, amintind de splendoarea care o luminează. Să nu ne lăsăm niciodată copleșiți de pesimism sau de păcat, să privim spre gloria lui Dumnezeu, care strălucește în oamenii care sunt pe deplin vii.”
Imagini
