Rugăciune pentru sufletele celor trecuți la Domnul și pentru victimele incendiului din București
02.11.2015, Cluj (Catholica) - Duminică, 1 noiembrie 2015, Sfânta Liturghie arhierească din Catedrala Schimbarea la Față din Cluj-Napoca, a fost oferită de către Episcopul eparhial de Cluj-Gherla, PS Florentin Crihălmeanu, în mod particular „pentru cei care au plecat într-un mod subit și groaznic din această viață, pentru tinerii care au pierit în incendiul de la București”. La invitația Ierarhului clujean, s-a păstrat un moment de reculegere în memoria lor, dar și în memoria tuturor celor dragi trecuți la cele veșnice. La această sfântă jertfă liturgică, au participat, alături de Corul „Magnificat” al Catedralei episcopale și Corul Schola cantorum al Facultății de Teologie Greco-Catolică, Oradea, conduși de dr. Radu Mureșan, aflăm de pe EparhiaClujGherla.ro.
În cuvântul de învățătură, PS Florentin a îndemnat la credință, reamintind că „în această perioadă de timp obișnuim să facem comemorarea celor plecați dintre noi, rudele apropiate, prietenii, cunoscuții – în aceste zile cimitirele sunt pline, oamenii fac curățenie, împodobesc mormintele. Am avut ocazia să văd, în câteva cimitire, oameni stând așezați sau îngenunchiați în fața unei pietre de mormânt. Cu siguranță, derulau amintiri, aduceau în sufletele lor prezențe dragi. Mă întreb, însă, câți dintre acești oameni care merg pentru a împlini o tradiție își propun să își schimbe viața? Tocmai la lumina acelui moment al morții celui drag, prietenului sau apropiatului, câți se gândesc la propriile vieți? De fapt, omul nu meditează asupra morții, sau mai corect asupra vieții, decât atunci când este confruntat cu moartea!”
„Cel mai tragic este faptul că suntem în doliu național pentru tinerii care au murit ca urmare a infernului ce s-a declanșat la un spectacol de muzică rock. Paradoxal și numele formației și prima piesă de pe albumul pe care îl lansau putem spune că au fost semne care nu au fost înțelese. Și tocmai cei care ironizau moartea au avut ocazia să vadă cum arată infernul, cum arată focul căzut din înalt, cum arată oamenii sufocați și arși de vii. Și au înțeles că moartea nu este o joacă, au descoperit că există Cineva care poate rândui moartea sau viața, dar au descoperit târziu și au lăsat în urma lor multă durere în suflete.”
„Viața și moartea există. Viața de după viață există, raiul este o realitate și iadul este o realitate. De aceea, privind aceste exemple pe care Bunul Dumnezeu ni le oferă, să ne administrăm în mod cuviincios viața noastră, dar, mai mult, să ne ocupăm de cei tineri și să îi ajutăm să-și administreze corect viața lor, să utilizeze corect libertatea pe care o au. Este și o lecție pentru noi, toți, o lecție pentru a învăța că sunt realități ale credinței cu care nu putem glumi în această viață. Vina pentru cele întâmplate este a noastră a tuturor, pentru că nu știm să punem valorile în evidență în așa fel încât să fie apreciate de către toți, chiar și de către copii și tineri. În lipsa valorilor, apare mirajul, atracția către curentele care îi educă prin cuvintele morții, către spectacole al căror mesaj este cel al morții – moarte, schelete, diavoli…”
„Oare de aceasta au nevoie tinerii și copiii noștri de astăzi? Trebuie să facem în așa fel încât familia, școala, Biserica și comunitatea creștină să îi educăm pe acești copilași ca să recunoască adevăratele valori, pentru a nu da viață personajului morții, ci pentru a deveni transmițători ai vieții. Ne amintim îndemnul pe care ni-l făcea Sfântul Ioan Paul al II-lea, atunci Pontif Roman, la București, în luna mai 1999, spunând: ‘Educați-vă copiii în spiritul unor țeluri îndrăznețe, care se cuvine unor fii de martiri. Învățați-i să respingă aspectele ușuratice ale vieții consumismului, să rămână în țara lor și să ducă o viață creștină’.”
„Cât de actual este acest cuvânt! Educați-vă copiii în spiritul unor țeluri îndrăznețe, pe care le-au avut martirii și mărturisitorii Bisericii creștine! Aceia care au știut să păstreze flacăra credinței chiar și în lipsuri și înfometare și în privare de libertate, în închisori. Privind exemplul lor, să știm că noi suntem chemați la viață prin Cel care a Înviat din morți și a dorit ca și noi să fim părtași acestei Învieri! Răspunsul pe care Isus îl oferă Martei este semnificativ: ‘Eu sunt Învierea și Viața, cel care crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi! Căci oricine trăiește și crede în Mine, nu va muri în veci!'”
Imagini
