Papa Francisc: Văduva săracă a dat totul pentru că avea totul
08.11.2015, Vatican (Catholica) - Văduva săracă lăudată de Isus în Evanghelie a putut să dea tot ce avea deoarece ea simțea că este pe deplin iubită de Dumnezeu, a spus Papa Francisc în discursul său de dinaintea rugăciunii Angelus de la amiază, recitată cu credincioșii reuniți în Piața San Pietro. Sfântul Părinte a spus că Isus a dorit să ne transmită faptul că darul nostru nu este măsurat prin cantitate ci prin plinătate. „Nu este chestiune de portofel, ci de inimă”. Vă oferim discursul Sfântului Părinte după traducerea publicată pe Ercis.ro.
Iubiți frați și surori, bună ziua cu acest soare frumos!
Textul din Evanghelia din această duminică se compune din două părți: una în care se descrie cum nu trebuie să fie discipolii lui Cristos; cealaltă în care este propus un ideal exemplar de creștin. Să începem de la prima: ce nu trebuie să facem. În prima parte, Isus le reproșează cărturarilor, învățători ai legii, trei defecte care se manifestă în stilul lor de viață: mândria, aviditatea și ipocrizia. Lor, spune Isus, le place „să fie salutați prin piețe, să ocupe primele locuri în sinagogi și locurile dintâi la ospețe” (Marcu 12,38-39).
Sub aparențe atât de solemne se ascund însă falsitatea și nedreptatea. În timp ce se împăunează în public, folosesc autoritatea lor pentru „a devora casele văduvelor” (v. 40), care erau considerate, împreună cu orfanii și străinii, persoanele cele mai lipsite de apărare și mai puțin ocrotite. În sfârșit, cărturarii „se roagă îndelung pentru a fi văzuți” (v. 40). Și astăzi există riscul de a asuma aceste atitudini. De exemplu, când separăm rugăciunea de dreptate, pentru că nu putem da cult lui Dumnezeu și în același timp să provocăm daună săracilor. Sau când spunem că îl iubim pe Dumnezeu și în schimb punem înaintea Lui propria glorie deșartă, propriul avantaj.
În această linie se situează a doua parte a Evangheliei de astăzi. Scena este localizată în Templul din Ierusalim, exact în locul în care oamenii aruncau monede ca ofrandă. Există mulți bogați care aruncă multe monede și există o femeie săracă, văduvă, care pune doar doi bănuți, două monede mici. Isus o observă atent pe acea femeie și atrage atenția discipolilor cu privire la contrastul clar al scenei. Bogații au dat, cu mare ostentație, ceea ce pentru ei era surplus, în timp ce văduva, cu discreție și umilință, a dat „tot ce mai avea la viața ei” (v. 44); pentru aceasta – spune Isus – ea a dat mai mult decât toți. Din cauza sărăciei sale extreme, ar fi putut să ofere o singură monedă pentru templu și să o ține pentru ea pe cealaltă. Dar ea nu vrea să înjumătățească cu Dumnezeu: se privează de tot. În sărăcia sa a înțeles că, avându-l pe Dumnezeu, are totul; se simte iubită total de El și la rândul său îl iubește total. Ce exemplu frumos bătrânica aceea!
Isus ne spune și nouă astăzi că metrul de judecată nu este cantitatea, ci plinătatea. Există o diferență între cantitate și plinătate. Tu poți să ai mulți bani, dar să fi gol: nu există plinătate în inima ta. Gândiți-vă, în această săptămână, la diferența care există între cantitate și plinătate. Nu este chestiune de portofel, ci de inimă. Există diferență între portofel și inimă… Există maladii cardiace, care fac să coboare inima la portofel… Și nu este bine! A-l iubi pe Dumnezeu „cu toată inima” înseamnă a avea încredere în El, în providența Sa, și a-l sluji în frații mai săraci fără a aștepta nimic în schimb.
Îmi permit să vă povestesc o întâmplare din Dieceza mea precedentă. Erau la masă o mamă cu trei copii; tata era la muncă; mâncau friptură… În acel moment a bătut cineva la ușă și unul dintre copii – mici, 5, 6 ani, 7 ani cel mai mare – vine și spune: „Mamă, este un cerșetor care cere de mâncare”. Și mama, o creștină bună, îi întreabă: „Ce facem?” „Să-i dăm, mamă…” „Bine”. Ia furculița și friptura și taie jumătate din fiecare bucată de friptură. „Ah, nu, mamă, nu! Așa nu! Ia din frigider.” „Nu! Să facem trei sendvișuri așa!” Și copiii au învățat că adevărata caritate se dă, se face nu din ceea ce rămâne, ci din ceea ce ne este necesar. Sunt sigur că în după-amiaza aceea le-a fost puțin foame… Dar așa se face!
În fața nevoilor aproapelui suntem chemați să ne privăm – ca acești copii, de jumătate din bucățile de friptură – de ceva indispensabil, nu numai de surplus; suntem chemați să dăm timpul necesar, nu numai pe cel care este în plus; suntem chemați să dăm imediat și fără rezerve vreun talent al nostru, nu după ce l-am utilizat pentru scopurile noastre personale sau de grup.
Să cerem Domnului să ne admită la școala acestei văduve sărace, pe care Isus, spre descumpănirea discipolilor, o urcă la catedră și o prezintă ca învățătoare a Evangheliei vii. Prin mijlocirea Mariei, femeia sărmană care și-a dat toată viața sa lui Dumnezeu pentru noi, să cerem darul unei inimi sărace, dar bogate de o generozitate bucuroasă și gratuită.
După rugăciunea Angelus, Sfântul Părinte a spus următoarele:
Iubiți frați și surori,
Știu că mulți dintre voi sunteți tulburați de știrile care au circulat în zilele trecute cu privire la documente rezervate ale Sfântului Scaun care au fost sustrase și publicate. Pentru aceasta aș vrea să vă spun înainte de toate că a fura acele documente este un delict. Este un act deplorabil care nu ajută. Eu însumi am cerut să se facă acel studiu și acele documente deja le cunoaștem bine eu și colaboratorii mei și au fost luate măsuri care au început să dea roade, chiar unele vizibile.
De aceea doresc să vă asigur că acest fapt trist nu mă abate desigur de la lucrarea de reformă pe care o ducem înainte cu colaboratorii mei și cu sprijinul vostru al tuturor. Da, cu sprijinul întregii Biserici, pentru că Biserica se reînnoiește cu rugăciunea și cu sfințenia zilnică a fiecărui botezat. Vă mulțumesc așadar și vă cer să continuați să vă rugați pentru Papa și pentru Biserică, fără să vă lăsați tulburați, ci mergând înainte cu încredere și speranță.
***
Astăzi în Italia se celebrează Ziua Recunoștinței, care în acest an are ca temă „Solul, bun comun”. Mă asociez cu Episcopii dorind ca toți să acționeze ca administratori responsabili ai unui bun colectiv prețios, pământul, ale cărui roade au o destinație universală. Sunt aproape cu recunoștință de lumea agricolă și încurajez să se cultive pământul în așa fel încât să i se păstreze fertilitatea pentru ca să producă hrană pentru toți, astăzi și pentru generațiile viitoare. În acest context se desfășoară la Roma Ziua Diecezană pentru Protejarea Creației, care anul acesta este îmbogățită de „Marșul pentru pământ”.
Mâine, la Florența, va începe a 5-a Întâlnire Eclezială Națională, cu prezența Episcopilor și a delegaților din toate Diecezele italiene. Este vorba despre un important eveniment de comuniune și de reflecție, la care voi avea bucuria de a participa și eu, în ziua de marți, după o scurtă trecere de la Prato.
Vă salut cu afecțiune pe voi toți, romani și pelerini, îndeosebi pe studenții francezi din regiunea pariziană, pe credincioșii din Japonia și din Polonia, precum și pe cei din Scandicci. Îi salut pe reprezentanții Ordinului Predicatorilor – Dominicanii – care ieri au deschis al optulea centenar al întemeierii. Fie ca Domnul să vă binecuvânteze mult cu acest prilej. Și multe mulțumiri pentru tot ceea ce faceți în și pentru Biserică! Tuturor doresc o duminică frumoasă. Și nu uitați să vă rugați pentru mine! Poftă bună și la revedere. (traducere pr. Mihai Pătrașcu pentru Ercis.ro)
Imagini
