Papa explică motivele și așteptările legate de Jubileul Milostivirii
02.12.2015, Vatican (Catholica) - Publicația italiană „Credere” a publicat astăzi un interviu cu Papa Francisc, în contextul apropierii deschiderii Jubileului Milostivirii. În respectivul interviu, Sfântul Părinte explică motivele și așteptările din spatele convocării. Serviciul de știri al Vaticanului a oferit câteva extrase din interviu:
„Tema milostivirii a fost puternic accentuată în viața Bisericii, începând cu Papa Paul al VI-lea. Papa Ioan Paul al II-lea a subliniat-o puternic prin Dives in Misericordia, prin canonizarea Sf. Faustina și prin instituirea sărbătorii Divinei Milostiviri în Octava Paștelui. În acest sens am simțit că este dorința Domnului să arate milă umanității. […] Este evident că lumea de astăzi are nevoie de milostivire și compasiune, sau de capacitatea de empatie. Suntem obișnuiți cu veștile rele, crude și cu atrocitățile care jignesc numele și viața lui Dumnezeu. Lumea are nevoie să redescopere că Dumnezeu este Tatăl, că există milostivire, că nu cruzimea este calea, nu condamnarea este calea. […] Imaginea Bisericii ca spital de campanie îmi vine în minte aici: este adevărul, atâția oameni sunt răniți și distruși! […] Cred că acesta este un timp pentru milostivire. Suntem cu toții păcătoși, cu toții ducem poveri interioare. Am simțit că Isus dorește să deschidă poarta inimii Sale, că Tatăl dorește să ne arate milostivirea sa naturală, și din acest motiv ne trimite Duhul. […] Este un an al reconcilierii. Pe de o parte vedem traficul de arme […] uciderea de oameni nevinovați în cele mai crude moduri posibile, exploatarea oamenilor, copiilor. Există astfel o formă de sacrilegiu împotriva umanității, deoarece omul este sacru, este chipul Dumnezeului viu. Iar Tatăl spune: ‘opriți-vă și veniți la mine’.”
Ca răspuns la întrebarea despre importanța milostivirii divine în viața sa, Pontiful a spus: „Sunt un păcătos. […] Sunt sigur de aceasta. Sunt un păcătos asupra căruia Domnul a privit cu milostivire. Sunt, după cum am spus deținuților din Bolivia, un om iertat. […] Fac încă greșeli și comit păcate, și mă spovedesc la 15-20 de zile. Iar dacă mă spovedesc este pentru că simt nevoia să simt că milostivirea lui Dumnezeu este încă asupra mea.” Papa Francisc a amintit că a simțit aceasta în mod special pe 21 septembrie 1953, când a intrat într-o biserică și s-a spovedit unui preot pe care nu îl știa, și de atunci viața i s-a schimbat – a decis să devină preot, iar confesorul său, care suferea de leucemie, l-a însoțit timp de un an de zile. „A murit în anul următor”, a spus Papa. „După funeralii am plâns amarnic, simțindu-mă complet pierdut, ca și cum mă temeam că m-a abandonat Dumnezeu. A fost un moment când am întâlnit milostivirea lui Dumnezeu și este strâns legat de motoul meu episcopal: 21 septembrie este ziua de sărbătorire a Sf. Matei, dar și a Venerabilului Beda, iar vorbind despre convertirea Sf. Matei, acesta spune că Isus l-a privit cu ‘miserando atque eligendo’. […] Traducerea literală ar fi ‘iertând și alegând’.”
„Poate Jubileul Milostivirii să fie o ocazie de redescoperire a dimensiunii materne a lui Dumnezeu? Există un aspect aproape ‘feminin’ al Bisericii care trebuie prețuit?”, a fost întrebarea a treia. „Da”, a răspuns Sfântul Părinte. „Dumnezeu însuși afirmă aceasta când spune în Cartea lui Isaia că o mamă ar putea uita de copilul ei, chiar dacă o mamă nu poate uita, dar ‘Eu nu vă voi uita niciodată’. Vedem aici dimensiunea maternă a lui Dumnezeu. Nu fiecare înțelege când vorbim despre maternitatea lui Dumnezeu; nu face parte din limbajul ‘popular’ – în sensul bun al cuvântului – și poate părea mai degrabă elitist; din acest motiv prefer să vorbesc despre tandrețe, tipică mamei, despre tandrețea lui Dumnezeu care vine din paternitatea sa interioară. Dumnezeu este atât tată cât și mamă.”
Ca răspuns la întrebarea dacă descoperirea unui Dumnezeu mai milostiv, mișcat de tandrețe pentru umanitate, ar trebui să conducă la o schimbare în atitudinea față de ceilalți, Papa Francisc a spus: „A descoperi aceasta ne conduce la o atitudine mai tolerantă, mai răbdătoare. În 1994, în timpul Sinodului, într-o întâlnire de grup, am spus că este necesar să se înceapă o revoluție a tandreței… și continui să spun și astăzi că revoluția necesară este a tandreței, deoarece dreptatea derivă de aici. […] Revoluția tandreței este ceea ce trebuie să cultivăm ca rod al acestui Jubileu al Milostivirii: tandrețea lui Dumnezeu spre fiecare dintre noi. Fiecare dintre noi trebuie să spună: ‘Sunt un mizerabil, dar Dumnezeu mă iubește așa cum sunt; deci trebuie să îi iubesc pe ceilalți în același mod’.”
Jurnalistul a amintit faimoasa „Predică la lună” a Sf. Papă Ioan al XXIII-lea, când i-a salutat pe credincioși noaptea, spunându-le părinților să ducă dragostea lui copiilor lor. „Această imagine a devenit imaginea tandreței Bisericii. În ce fel tema milostivirii ajută comunitățile noastre creștine să se convertească și să se înnoiască?” „Când văd bolnavi, bătrâni, dorința de a-i îngriji îmi vine spontan. […] Grija este un gest care poate fi interpretat ambiguu, dar este primul gest pe care o mamă sau un tată îl oferă nou-născutului. Acest gest spune: ‘Te iubesc, îți doresc binele’.” Ultima întrebare a fost: „Este un gest pe care intenționați să îl faceți în timpul Jubileului pentru a arăta milostivirea lui Dumnezeu?” „Vor fi multe gesturi, dar într-o vineri din fiecare lună voi face un gest diferit”, a răspuns Sfântul Părinte.
