Predicatorul papal a vorbit despre căutarea lui Cristos
08.12.2015, Vatican (Catholica) - Predicatorul Casei Pontificale a ținut prima predică din Advent, subliniind că acest timp amintește câtă nevoie au creștinii de iubirea lui Cristos și să vadă Biserica drept Trupul și Mireasa Sa. „Să încercăm să îl iubim pe Cristos și să îl facem iubit și vom aduce slujirea cea mai bună Bisericii”, a spus pr. Raniero Cantalamessa OFMCap pe 4 decembrie, la predica ținută în fața Papei Francisc și a altor persoane în capela Redemptoris Mater din Palatul Apostolic din Vatican. „Dacă Biserica este Mireasa lui Cristos, ca orice mireasă, ea dă naștere la noi copii unindu-se din iubire cu mirele său. Rodnicia Bisericii depinde de iubirea ei față de Cristos. De aceea, slujirea cea mai prețioasă pe care fiecare dintre noi o poate aduce Bisericii este aceea de a-l iubi pe Cristos și de a crește în intimitatea cu El.”
Predicatorul papal a amintit logica credinței creștine. „Oamenii nu îl acceptă pe Cristos din iubire față de Biserică, ci acceptă Biserica din iubire față de Cristos, chiar și o Biserică desfigurată de păcatul atâtor reprezentanți ai săi”, a afirmat el. „Ce înseamnă a-l întâlni și a ne lăsa întâlniți personal de Isus? Înseamnă a rosti ‘Isus este Domnul!’ așa cum rosteau Paul și primii creștini, adică hotărând cu ea, pentru totdeauna, despre propria viață.” Pr. Cantalamessa a spus că aceasta se întâmplă când „Isus nu mai este un personaj, ci o persoană; nu mai este cineva despre care se vorbește, ci este cineva căruia și cu care se poate vorbi, pentru că a înviat și este viu; nu mai este numai o amintire, oricât de vie și activă ar fi din punct de vedere liturgic, ci o prezență. Înseamnă și a nu lua nici o hotărâre importantă fără ca mai înainte să fie prezentată Lui în rugăciune.”
Preotul a amintit invitația Papei Francisc către creștini să caute „o înnoită întâlnire personală cu Isus Cristos”. Dar a subliniat că această întâlnire personală nu substituie întâlnirea sacramentală. În schimb întâlnirea cu Cristos face ca Sacramentele să fie „o întâlnire liber aleasă și binevenită”, și nu o „obișnuință”. Pr. Cantalamessa intenționează ca predicile sale de Advent și din Postul Mare următor să se concentreze pe patru documente majore ale Conciliului Vatican II. Vinerea trecută s-a concentrat pe Lumen gentium, constituția dogmatică despre Biserică. „Ceea ce îmi dă curaj să înfrunt, în așa de puțin timp, teme atât de vaste și dezbătute a fost o constatare. Despre Conciliu s-a scris și s-a vorbit la nesfârșit, dar aproape întotdeauna datorită implicațiilor sale doctrinare și pastorale; de puține ori datorită conținuturilor sale strict spirituale. În schimb eu aș vrea să mă concentrez exclusiv asupra lor, încercând să văd ce anume mai are să ne spună Conciliul ca texte spirituale, utile pentru edificarea credinței.”
Predicatorul a mărturisit că a înțeles într-o vreme greșit „Lumen gentium” (lumina neamurilor), considerând că respectivele cuvinte se referă la Biserică, nu la Cristos. Adevăratul subiect al acestui document este explicat în lucrările Cardinalului Joseph Ratzinger, devenit apoi Papa Benedict al XVI-lea. Majoritatea comentariilor, a spus el, „s-au concentrat mai mult pe comuniunea membrilor Bisericii între ei și nu pe comuniunea tuturor membrilor cu Cristos”. Documentul prezintă Biserica drept „mama noastră”, „mireasa nepătată a mielului nevinovat”. Cristos s-a unit pe Sine cu Biserica „într-o alianță de nedesfăcut” și o nutrește și prețuiește. „Pe Biserică, purificând-o, a voit-o unită și supusă lui în iubire și fidelitate.” Și a mai spus: „Biserica este trupul lui Cristos deoarece este mireasa lui Cristos!”, arătând că sublinierea relației dintre aceste două imagini îi aparține tot Cardinalului Ratzinger.
Imaginea Sf. Paul pentru Biserică, de Trup al lui Cristos, nu se bazează în primul rând pe metafora trupului uman în multe părți, „ci este ideea nupțială a unicului trup pe care bărbatul și femeia îl formează unindu-se în căsătorie și mai mult ideea euharistică a unicului trup pe care îl formează cei care mănâncă aceeași pâine”. „Fără Biserică și fără Euharistie, Cristos nu ar avea ‘trup’ în lume”, a afirmat preotul. „Dacă Biserica în accepțiunea sa cea mai intimă și adevărată este Trupul lui Cristos, eu realizez în mine Biserica, sunt o ‘ființă eclezială’, în măsura în care îi permit lui Cristos să facă din mine trupul Său, nu numai în teorie, ci și în practică. Ceea ce contează nu este locul pe care eu îl ocup în Biserică, ci locul pe care îl ocupă Cristos în inima mea!”
Această realizare are loc prin Sacramente, în special prin Botez și Euharistie. Afirmația că „Euharistia face Biserica” se aplică la nivelul comunității și la nivel personal. Prin Euharistie „două vieți, a mea și a lui Cristos, devin una „fără amestecare și fără separare”, într-un mod real și mistic.
Legături
Imagini
