Papa Francisc: Nu noi, ci sfinții duc înainte Biserica
12.01.2016, Vatican (Catholica) - Rugăciunea face minuni și împiedică inima să se împietrească din cauza renunțării la devoțiunea pietății, a spus Papa Francisc în predica la Sfânta Liturghie celebrată în cursul dimineții de marți, 12 ianuarie 2016, în capela Casei Sfânta Marta din Vatican. „Rugăciunea credincioșilor”, a continuat Pontiful, „este cea care schimbă Biserica: nu suntem noi, Papii, Episcopii, preoții, cei care ducem înainte Biserica, ci sfinții, cei care cred că la Dumnezeu toate sunt cu putință”, citim în materialul de pe situl Radio Vatican. Comentând lecturile biblice ale zilei, din prima săptămână din timpul de peste an, Papa Francisc a subliniat rugăciunea Anei, soția lui Eli, frământată din cauză că nu putea să aibă copii și implora de la Domnul darul de a fi mamă (1Samuel 1,9-20).
Preotul Eli, se citește în Sfânta Scriptură, urmărea gura Anei, dar ea vorbea în inima ei și numai buzele și le mișca. Nu i se auzea glasul. Eli însă credea că este beată și i-a zis: „Până când vei sta aici beată? Du-te și te trezește!” „Ana se ruga în inima ei și mișca numai buzele, dar vocea nu se auzea. Acesta este curajul unei femei de credință, cu durerea ei, cu lacrimile ei, care îi cere Domnului harul. Sunt atâtea femei curajoase în Biserică, foarte multe! Ele merg să se roage ca și cum ar fi o prinsoare. Dar să ne gândim numai la una dintre cele mai mari, la Sfânta Monica: prin lacrimile ei a reușit să primească harul convertirii fiului ei, Sfântul Augustin. Ca ea, sunt foarte multe femei!”
Eli, preotul, este un „sărman om” față de care se simte o anumită simpatie pentru că, a recunoscut Papa Francisc, „și în mine găsesc defecte care mă fac să mă apropii de el și să îl înțeleg bine”. „Cu câtă ușurință noi judecăm persoanele, cu câtă ușurință lipsim de respect când spunem: cine știe ce are în inima ei… Când lipsește pietatea inimii, întotdeauna gândim cu rea voință”. Nu înțelegem că, în realitate, cel care se roagă „cu durere și angoasă îi încredințează Domnului durerea și angoasa”. „Isus a cunoscut această rugăciune în Grădina Măslinilor, când era atât de mare angoasa și durerea încât i-a venit sudoarea de sânge, și nu i-a reproșat Tatălui, ci i-a spus: ‘Tată, dacă vrei, treacă de la Mine toate acestea, dar voința Ta să se facă’. Isus a dat un răspuns asemănător cu această femeie: blândețea. Uneori noi ne rugăm și cerem de la Domnul, dar nu reușim să ajungem la această luptă cu Domnul, la lacrimi, când îi cerem un har.”
Referindu-se la experiența sa pastorală de la Buenos Aires, Papa Francisc a amintit de un tată cu o fetiță de 9 ani, internată la spital în agonie, care a mers noaptea la sanctuarul Fecioarei Maria din Lujan și a petrecut toată noaptea atârnat de gardul sanctuarului cerând harul vindecării pentru fiica sa. A doua zi dimineață, întorcându-se la spital, fiica lui era vindecată. „Rugăciunea face minuni, face minuni chiar și celor care sunt creștini, fie că sunt credincioși laici, preoți sau Episcopi care au pierdut devoțiunea pietății. Rugăciunea credincioșilor schimbă Biserica: nu suntem noi, Papii, Episcopii, preoții sau călugărițele, cei care ducem înainte Biserica, sunt sfinții! Și sfinții sunt ca această femeie. Sfinții sunt cei care au curajul de a crede că Dumnezeu este Domnul și că la El toate sunt cu putință”.
Imagini
