Papa Francisc: nimeni nu poate fi exclus din inima Tatălui
31.01.2016, Vatican (Catholica) - „Nici o condiție umană nu poate constitui motiv de excludere din inima Tatălui”, a spus Papa Francisc în discursul dinaintea rugăciunii Angelus de duminică, 31 ianuarie 2016. După rugăciune Pontiful a amintit de Ziua Mondială a Bolnavilor de Lepră și i-a salutat pe copiii din Caravana Păcii, manifestare tradițională organizată de Acțiunea Catolică. Vă oferim discursul Sfântului Părinte după traducerea realizată de pr. Mihai Pătrașcu, publicată pe Ercis.ro.
Iubiți frați și surori, bună ziua!
Relatarea evanghelică de astăzi ne conduce încă o dată, ca duminica trecută, în sinagoga din Nazaret, satul din Galileea unde Isus a crescut în familie și este cunoscut de toți. El, care de puțin timp a plecat pentru a-și începe activitatea Sa publică, se întoarce acum pentru prima dată și se prezintă în comunitate, reunită sâmbăta în sinagogă. Citește textul din Isaia care vorbește despre viitorul Mesia și la sfârșit declară: „Astăzi s-a împlinit Scriptura aceasta pe care ați ascultat-o cu urechile voastre!” (Luca 4,21).
Consătenii lui Isus, mai întâi uluiți și uimiți, încep apoi să strâmbe din nas, să murmure între ei și să spună: de ce acesta, care pretinde că este Consacratul Domnului, nu repetă aici, în satul Său, minunile pe care se spune că le-a făcut în Cafarnaum și în satele învecinate? Atunci Isus afirmă: „Niciun profet nu este acceptat în patria sa”, și face apel la marii profeți din trecut, Ilie și Elizeu, care au făcut minuni în favoarea păgânilor pentru a denunța necredința poporului lor. În acest moment, cei prezenți se simt ofensați, se ridică supărați, îl alungă afară pe Isus și ar vrea să îl arunce în prăpastie. Însă El, cu forța păcii Sale, „trecând prin mijlocul lor, a plecat” (v. 30). Ora Sa încă nu a venit.
Acest text al evanghelistului Luca nu este pur și simplu relatarea unor certuri între consăteni, așa cum se întâmplă uneori în cartierele noastre, provocate de invidii și de gelozii, ci scoate în evidență ispita la care este expus mereu omul religios – noi toți suntem expuși – și de care trebuie să ne depărtăm cu hotărâre. Și care este această ispită? Este ispita de a considera religia ca o investiție umană și, prin urmare, a „contracta” cu Dumnezeu căutând propriul interes. În schimb, în adevărata religie, este vorba de a primi revelația unui Dumnezeu care este Tată și care are grijă de fiecare creatură a Sa, chiar și de cea mai mică și nesemnificativă în ochii oamenilor.
Tocmai în aceasta constă slujirea profetică a lui Isus: a vesti că nicio condiție umană nu poate constitui motiv de excludere – nicio condiție umană nu poate fi motiv de excludere! – din inima Tatălui și că singurul privilegiu în ochii lui Dumnezeu este acela de a nu avea privilegii. Singurul privilegiu în ochii lui Dumnezeu este acela de a nu avea privilegii, de a nu avea nași, de a fi abandonați în mâinile Sale.
„Astăzi s-a împlinit Scriptura aceasta pe care ați ascultat-o cu urechile voastre!” (Luca 4,21). „Astăzi”, proclamat de Cristos în ziua aceea, este valabil pentru orice timp; răsună și pentru noi în această piață, amintindu-ne actualitatea și necesitatea mântuirii aduse de Isus omenirii. Dumnezeu vine în întâmpinarea bărbaților și femeilor din toate timpurile și locurile în situația concretă în care ei se află. Vine și în întâmpinarea noastră. Mereu El este cel care face primul pas: vine să viziteze cu milostivirea Sa, să ne ridice din praful păcatelor noastre; vine să ne întindă mâna pentru a ne face să ne ridicăm din prăpastia în care ne-a făcut să cădem orgoliul nostru și ne invită să primim adevărul consolator al Evangheliei și să mergem pe căile binelui. Dar El vine mereu să ne viziteze, să ne caute.
Să ne întoarcem în sinagogă. Desigur, în acea zi, în sinagoga din Nazaret era și Maria, Mama. Putem să ne imaginăm rezonanțele inimii sale, o mică anticipație a ceea ce va suferi sub Cruce, văzându-l pe Isus, acolo în sinagogă, mai înainte admirat, apoi provocat, apoi insultat, amenințat cu moartea. În inima sa, plină de credință, ea păstra orice lucru. Să ne ajute ea să ne convertim de la un dumnezeu al minunilor la minunea lui Dumnezeu, care este Isus Cristos.
După Angelus, Sfântul Părinte a spus următoarele:
Iubiți frați și surori,
Se celebrează astăzi Ziua Mondială a Bolnavilor de Lepră. Această boală, deși este în regres, lovește din păcate încă mai ales persoanele mai sărace și marginalizate. Este important să menținem vie solidaritatea cu acești frați și surori, rămași invalizi ca urmare a acestei boli. Lor le asigurăm rugăciunea noastră și asigurăm sprijinul nostru celor care îi asistă. Buni laici, bune surori, buni preoți.
Vă salut cu afecțiune pe voi toți, dragi pelerini veniți din diferite parohii din Italia și din alte țări, precum și asociațiile și grupurile. Îndeosebi, salut studenții din Cuenca și pe cei din Torreagüera (Spania). Salut credincioșii din Taranto, Montesilvano, Macerata, Ercolano și Fasano. Și acum îi salut pe tinerii și pe tinerele din Acțiunea Catolică din Dieceza de Roma! Acum înțeleg pentru ce era atâta gălăgie în Piață! Dragi tineri, și în acest an, însoțiți de Cardinalul Vicar și de asistenții voștri, ați veni numeroși la sfârșitul „Caravanei Păcii”.
Anul acesta, mărturia voastră de pace, însuflețită de credința în Isus, va fi și mai bucuroasă și conștientă, pentru că este îmbogățită de gestul, pe care tocmai l-ați făcut, de a trece prin Poarta Sfântă. Vă încurajez să fiți instrumente de pace și de milostivire printre cei de vârsta voastră! Acum să ascultăm mesajul pe care prietenii voștri, aici lângă mine, ni-l vor citi. [citirea mesajului] Și acum tinerii din piață vor da drumul la baloane, simbol al păcii. Urez tuturor duminică frumoasă și poftă bună. Și vă rog nu uitați să vă rugați pentru mine. La revedere!
Imagini
